Despre judecata de valoare în muzică și rolul părinților

May 14th, 2019 | by Vadim Cusnarencu |

Ascultam astăzi dimineață concertul de mai jos. Ultima melodie, una dintre preferatele mele, mai puțin cunoscută, încheie concertul, semn că îi plăcea și lui Freddie. Așa că m-am hotărât să scriu ceva despre muzică, pe niște teme recente.

Când mă uit la concertul de mai sus, din când în când, mă lovește simplitatea scenei de atunci. Fără efecte luminoase, fără ecrane. Doar muzică, niște băieți care o fac, niște băieți și fete care o consumă. Astăzi lumea vine pe stadioane la o muzică fără mesaj și plină de LCD-uri, lasere sau holograme care își iau ochii.

De aici pornește discuția și nu se vrea o polemică de genul „pe vremea mea era mai frumos”, pentru că nici eu nu am 80 de ani. Trebuie respectat ceea ce se ascultă astăzi și, ca de obicei, cui nu îi place nu se duce, nu plătește bilet, nu cumpără, nu dă „Play”.

Nu se dorește nici o polemică pe baza gusturilor, pentru că așa ceva nu există. Cei care ascultă Untold și altele manele de acest gen fac foarte bine. Dar ei sau în special cei mai tineri (copii de la 8-10-12-14 ani) trebuie să știe ceea și ce s-a cântat ieri. Nu poți merge mai departe astăzi fără să știi ce a fost ieri, în nici un domeniu. Cu atât mai puțin dacă ești sau te pretinzi consumator de artă, de frumos. Nu poți avansa fără baza de ieri. Cu cât baza este mai mare, mai solidă, cu atât poți avea o judecată de valoare mai corectă, mai validă, mai puternică.

Iar aici intervine rolul părintelui. Sunt mulți părinți care își lasă copiii să se uite la canele de prostituție deghizate în canale muzicale. Sunt unele canale „muzicale” pe care, dacă le ții pe fundal, ai impresia că toate compozițiile sunt identice, parcă trase la un indigo audio. Cu orele derulează în aceeași monotonie.

Copiilor le place genul asta de muzică, doar la asta se uită, asta e nou, asta e muzica de astăzi a generației de astăzi, ce e vechi  e vechi și nu mai place”. O afirmație a unui prieten din domeniul IT. În mod cert, IT-ul nu are tangență cu domeniul umanist, dar chiar și așa am încercat să explic.

De acord, ce e vechi nu e bun, de exemplu un laptop. Dar când vine vorba de alte domenii, cum ar fi arta sau vinul, lucrurile stau exact pe dos. „Hic bibitur”, spunea Rabelais, fără vreo legătură aparentă cu acest subiect. Când vine vorba de muzică, nu însemnă că Mozart e o mizerie, e vechi, nu se mai ascultă pentru că a expirat acum un sfert de secol ca un borcan de murături.

Rolul părintelui e important atunci când vine vorba de muzică, filme, cărți, pentru că valoarea și implicit judecata valorii nu este învățată în școală. Va mai asculta cineva peste 30 de ani concertul Untold de astăzi? Poate fredona cineva vreo melodie de la Untold? Cu ce mesaj pleci în cap după Untold? Cu ce ești mai deștept? La ce te face să te gândești când mergi spre casă cu prietena de mână? Să nu fiu înțeles greșit, Untold este un succes actual și de aceea îi scriu numele, poate fi orice altceva similar al cărui nume nu îl știu și de aceea nu îl pomenesc.

Asta înseamnă că a cam curs apa fără să lase în urmă vreo cărămidă rotunjită prin forța ei. Va mai asculta cineva peste 30 de ani de acum concertul lui Queen din 1985? Cel mai probabil, da.

Copiii lăsați de izbeliște pe canalele de muzică de la televizor (sau pe cele digitale în general) sunt precum copiii lăsați singuri într-un oraș complet nou. Nu știu pe unde să o apuce. O vor apuca acolo unde vor nimeri. Vor nimeri pe strada bună sau pe cea rău famată? Este o chestie de noroc. 

Isteria din ziua de astăzi a părinților de a-și muta copiii la cele mai bune școli, de a pompa în ei diverse fără cap, este de fapt un drum greșit, un drum blocat din start și scapă din vedere tocmai acest lucru: crearea judecății de valoare. Pentru că și la Școala X și la Școala Y materia este aceeași.Valoarea și judecata de valoare nu se predă. Atunci când un copil de Clasa a V-a citește textul despre Magazinul Obor scris de autoarea Popescu, fără îndoială doar de acasă va putea afla că este o mizerie.

Manualele sunt pline de texte scrise de autori necunoscuți, nu în sensul autorilor necunoscuți celor care au scris baladele ci în sensul de anonimi fără valoare. Ele se consumă la fel ca muzica, pentru că de la muzică am început, fără ca cineva să explice, să dezvolte privirea de ansamblu a celor tineri sau foarte tineri, fără ca lucrurile să fie puse în lumina ce poate clădi o scără de valori.

Știind mereu că există ceva mai bun  de acum 1.000 sau 10 ani, mai ales în literatura, filme, muzică – lucrurile care ating sufletul –  copilul de astăzi și tânărul de mâine va dori mai mult, va ținti mai sus, va ieși din mulțime prin gândire, va fi mai greu de păcălit pe Facebook, va face lucruri mai deosebite și mai frumoase. E drept, acest lucru nu poate garanta fericirea, pentru că în general cei care fac matematică și știu că 1 + 1 = 2 sunt fericiți. Cei care își pun probleme și știu că 1 + 1 nu fac deloc 2, mai greu.

Ghid practic

Atunci când copiii ascultă muzica de astăzi, mai ales pe canalele de pseudo muzică, trebuie explicat că:

1. Imaginile din clipuri sunt cu oameni de o slabă factură profesională și în general fără vreo valoare, iar discuția se încheie aici fără mai multe detalii.

2. Există și altă muzică, iar de aici pornește discuția pe care fiecare o poate duce cum știe mai bine. Se ia tableta sau telefonul și i se arată copilului muzică mai veche, ce s-a făcut pe aceeași temă, care a fost versiunea originală a unui cântec (când a fost compus, cine l-a cântat, în ce context se făcea muzica). Uite mai e/a fost  și genul ăsta de muzica  „și așa mai departe” vorba lui J. D. Salinger din De Veghe în Lanul de Secară. Se uită copii la Vocea României și li se pare că toți nimenii ăia care cântă acolo sunt senzaționali? Le pui imediat varianta originală, iar judecata de valoare se pune imediat în funcțiune.

Dar trebuie timp, aplecare, efort, dorința de a dezvolta o judecată critică a valorii și, nu în ultimul rând cultură – iar dacă nu e cultură merge și cu Wikipedia de pe smartphone.

Pornisem de la imaginile video de mai sus și, de aceea, mai aveam ceva de scris și despre filmul Bohemian Rhapsody, dar o las pe data viitoare, atunci când va fi ea.

Post a Comment