De ce a acordat Alexandru Tudor penalty, cum trebuia el sa gestioneze situatia, ce a facut Cadu si cine l-a lovit, ce s-a intamplat la vestiare. Ce sanctiuni se vor decide joi? Acestea erau temele discutiei in ziua finalei Ligii Europa, in urma meciului de marti seara dintre U Cluj si CFR Cluj.

A venit ora finalei. Organizare exemplara la stadion marca UEFA, spectacol inainte de meci pe un stadion arhiplin, frumos, dublat de o sonorizare exempara. Goluri unul si unul. Galerii inflacarate, una cu steagul Spaniei, alta cu steagul basc.  Ca spectator, mutai natural privirea de pe teren la galerii si inapoi pe teren, totul era un spectacol caruia nu aveai ce sa ii reprosezi, mai ca iti era frica sa respiri si te intrebai ce cauti acolo.

Romania a dat stadionul si spaniolii au venit cu fotbalul si tribunele. Cam asta a fost reteta de succes. M-as fi dispensat oricand, fara nici o remuscare, de acest frumos stadion daca vreun club de la noi din tara ar fi fost capabil ca printr-un miracol sa se trezeasca maine dimineata si sa joace macar fotbalul mediu cu care au venit din fotbalul mare Athletic si Atletico. As fi dat fara nici o remuscare stadionul intreg cu tot ce era in el, 52.425 de suflete, portofele, camere video, aifoane si hotdogi, daca maine acea parte a suporterilor care fac scandal pe ‘arenele’ din Romania, in Liga 1, s-ar fi trezit brusc civilizati si interesati doar de sport.

Telespectatorii nu au vazut, dar pe stadion inainte de meci prezentatorul englez si cei doi lideri ai galeriilor spaniole au realizat impreuna un mic talk-show pe circuitul tv inchis al Arenei Nationale. Cei din tribune au putut vedea astfel discutia si indemnurile adresate pe rand de cei doi sefi de galerie. Publicul a reactionat pe masura, a fost tinut in priza intr-un mod foarte agreabil.

La noi asa ceva nu am vazut niciodata. Cu cine s-ar putea face un lucru similar?  Cu un Mustata pe care daca l-ai vedea pe strada ai traversa rapid? Cu un baiat de la Rapid care injura Steaua pe Giulesti la microfon? Cu un lider alb-rosu care se bate pe strada?  Acestia sunt sefii de galerie sustinuti de cluburile de la noi. A fi agreabil intr-o discutie televizata, a tine un discurs mobilizator in cuvinte frumoase sunt utopii pentru liderii din Liga 1. Spaniolii (sau strainii in general) stiu sa isi aleaga oamenii din fata. Noi nu prea. In rest nu sunt cam cu nimic mai breji (din contra, la multe capitole noi suntem peste ca valoare si inteligenta), insa la alegerea oamenilor se face diferenta mult de tot.

Asadar, fotbal nu prea avem, galerii interesante de sport nici, lideri ai suporterilor in general doar la rele. Insa, idei fixe sunt din plin. Atunci, de ce sa nu stricam nitel finala Ligii Europa, de exemplu, nu? Suporterii spaniolii au fost redusi la tacere o singura data pe durata finalei, iar aceasta performanta aparent imposibila a fost reusita de fanii romani.  Da, erau si fani romani in tribune, ei s-au facut auziti prin scandarea “La puscarie, Mitica la puscarie!’. Spaniolii au ramas perplecsi, nu au stiut ce si de unde vine, insa dupa cateva secunde si-au vazut de treaba de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Si romanii la fel.

Finala Ligii Europa a aratat ca sportul are alte fatete ce trebuie aduse in fata, iar noi aici in Liga 1 ne complacem intr-o mocirla din care parem sa nu mai scoatem capul. Suntem ca in vechea melodie a lui Eagles, ‘Hotel California’, e ceva in care intri, dar nu mai poti iesi, “bestia” te tine inauntru.

Acest execitiu saptamanal pe care il facem etapa de etapa in Liga 1, mai ales in ultimii ani de cand valoarea campionatului a mai scazut, iar nivelul de huliganism de pe teren si al celor care deranjeaza tribunele a crescut, ne face sa ni se para ca totul este in ordine. Avem despre ce discuta la urma urmei, nu? E ca atunci cand inaintezi in varsta, lucrurile se schimba lent astfel incat atunci cand te uiti in oglinda la 30-40-50 de ani nu poti spune clar de ce nu mai esti pustiul cu par blond care alerga prin spatele blocului toata ziua. Aceasta degradare a lucrurilor lenta si continua din Liga 1 a noastra s-a petrecut la fel, pe neobservate, pe nevazute, pe tacute. Ne uitam in oglinda Ligii 1 de acum si spunem ca e ok, e la fel ca acum 10-15 ani ba de ce nu chiar mai buna, mai tanara, mai frumoasa si mai devreme acasa.

De aceea, vazand finala, pentru mine gustul amar  m-a invadat mai rau cu fiecare moment frumos al acelui spectacol fastuos, vibrant, zgomotos si atat de pozitiv la urma urmei prin fotbal, tribune si mesaje.  De maine – ce de maine, chiar de azi – ne intoarcem la  alte meciuri dinLiga 1 care poate nu ajung in minutul 90  si la alti huligani deghizati in suporteri sau oameni de fotbal, lucruri care zi de zi ne trag in jos cu zambetul pe buze fara sa ne creeze sentimentul ca lucrurile de fapt  nu sunt de bine.

Aceasta finala de Liga Europa jucata la Bucuresti (un eveniment poate pentru multi unic in viata, mai rar decat un tranzit al lui Venus printre Pamant si Soare) trebuie sa ramana o borna. Macar sa ne aduca la realitate pentru o secunda, sa vedem imaginea clara a scarii reale de valori. Apoi, fara probleme, putem sparge beculetul rosu pe care scrie ‘Alarma’. Sa nu il mai auzim, sa nu il mai vedem cum clipeste enervant. E cea mai buna solutie ca sa mergem mai departe. Si in sport si in viata.

Il tin minte si acum pe Timofte. S-a dat trei pasi mici in spate, ca un paralitic, apoi si-a luat un mic avant si a tras prost. El stia ca va rata, portarul stia ca jucatorul din fata sa va rata, telespectatorii stiau ca va rata, mingea stia ca va rata. Modul in care a ratat a fost unic, o executie atipica de penalty, iar momentul ales a fost extrem de prost. De atunci folosesc expresia ‘prost ca Timofte’ atunci cand vreau sa subliniez ceva total gresit in fotbal.

Nu o sa spun ca Messi este prost ca Timofte. Insa momenntul in care a ratat il va tine in istorie. Deseori l-am vazut pe Messi executand de la 11 metri pe sus. De ce nu trage el cum asa de frumos spune limbajul de lemn al fotbalului, “executie perfecta in plasa laterala”? Probabil pentru ca e Messi, iar Messi nu are nimic din ceea ce se poate incadra in limbajul de lemn al fotbalului.

Insa, cat de bun putea fi un sut fara sa te uiti la portar, trimis plasat si sigur, in loc sa inalti un zmeu care sa loveasca bara si sa rateze o calificare de Liga Campionilor.

Am urmarit meciul de marti seara cap-coada, asa cum rar o fac la o partida de fotbal. Si nu am regretat nimic. Efortul lui Chelsea, o echipa uriasa si ea, obligata ca incurtea scolii sa se apere cu toata echipa, dar capabila de un sacrificiu supraomenesc pana la urma, sa inscrie in zece un gol si sa obtina o calificare pe Camp Nou nu e de colo.

De cealalta parte, Barcelona a fost ca jucatorul de carti care are o mana buna din start si este sigur ca va trage doar o singura carte din multe posibile pentru un castig usor. Si pana la final totul este impotriva, nu mai trage nimic, pachetul se subtiaza din ce in ce mai mult. E totusi imposibil, e atat de simplu sa tragi ceva din atatea, ai tras altadata de 100 de ori cartea aia. Pachetul se termina si jucatorul arunca pe masa cartile din care lipseste doar una, ce parea atat de usoara. Barcelona a fost mereu atat de aproape de calificare si nu a obtinut-o pentru ca in mod sigur cineva aflat peste extrateresti nu a fost de acord.

Am scris la inceputul lui 2010 un articol aici pe blog despre Codex Alimentarius si Initium. Am primit aproape 200 de comentarii in acest timp si inca primesc. As vrea sa fac la doi ani distanta o precizare despre Codex Alimentarius, pentru ca am citit in anii astia despre el, ce vrea si mai ales ce tabere sunt in lupta, dar si despre Initium, pentru ca si informatiile despre el au evoluat, nu mai sunt la acel nivel desi unii acrediteaza aceasta idee.

Inainte ce a citi ce am gasit despre Initium si ca sa nu aveti impresia ca ii iau apararea si va recomand sa il mancati pe paine, as vrea sa spun din start: acesta este un fungicid, iar ca oricare astfel produs este de evitat. Insa, acest produs al BASF (celebra companie care in urma cu 20-30 de ani facea minunate benzi de casetofon sau mangetofon) a intrat intr-o paranoia in Romania, cam fara acoperire. De asemenea, Codex Alimentarius, hulit in Romania, mi se pare ca face obiectul unei lupte a companiilor naturiste. De ce spun asta? Pentru ca ele vor fi obligate in cadrul Codex Alimentarius, la fel cum au fost obligate in urma cu putini ani si companiile din industria alimentara clasica, sa afiseze toate ingredientele pe eticheta. Care ar fi supararea? Simplu: oamenii care consuma si cumpara produse naturiste ar putea afla in curand ca acestea nu sunt la fel de naturale pe cat credeau si ca un ceai de fructe poate avea acid citric sau ca mezelul bio de 90 de lei kilogramul are E 252.

De aici, din punctul meu de vedere, trebuie plecat in primul rand. Personal nu cred ca vrea cineva sa ne omoare in masa cu Initium. Ne omoram singuri zi de zi, lent, prin tot ceea ce facem, mai degraba.

Inainte de a trece la ceea ce m-am documenta despre Initium, am sesizat doua dezinformari pe piata de media din Romania, de la care cred ca pleaca totul:

1. OTV angrenat in lupta politica si pentru care Initium a fost adus de PDL, PSD si PNL, iar viitorul presedinte al Romaniei, Dan Diaconescu, ne va scapa de el.

2. Presiunile de pe internet scrise in articole fara acoperire, la baza carora se afla firmele cu produse naturiste,  deranjate de Codex Alimentarius.

Acestea fiind spune, va expun mai jos ceea ce este la zi despre Initium lucruri care darama cel putin argumentul deranjant ca noi, in Romania, suntem singura tara care il folosim.

Sa trecem la fapte:

1. Initium este denumirea de marketing a substantei active numita ametoctradin. Ce inseamna denumire de marketing? Inseamna ca atunci cand cumperi Aspirina, de fapt substanta din ea este acid acetilsalicilic, de exemplu. Asa este si Initium. El este de fapt ametoctradin, asa cum se vede din tabelul aflat mai jos in pagina aceasta (pagina de prezentare a Initium de pe siteul BASF din Marea Britanie).

2. Ametoctradinul se foloseste in fungicide cu diverse alte nume. In Romania este Zampro si inca unul. Apoi, Resplend si Decabane sunt doua fungicide cu Initium/ametoctradin aflate pe piata agrara din Marea Britanie, asa cum se poate vedea si la linkul de la punctul 1, in primele randuri ale textului respectiv.

3. Romania nu este singurul stat care foloseste Initium/ametoctradin. Acest lucru s-a intamplat doar in 2009-2010, atunci cand Romania a folosit prima oara in lume, experimental, acest produs. Ce inseamna experimental? Ca s-au facut cateva hectare cu legume si fructe, udate cu acest fungicid. Ce a rezultat nu s-a folosit pe piata (sau cel putin nu trebuia folosit).

Apoi, dupa experimentul din Romania, Initiumul a intrat in 2010 si 2011 pe piata larga din Marea Britanie cu denumirile Resplend si Decabane. Iata linkuri din presa agrara britanica din acei ani care atesta intrarea pe piata a fungicidului BASF cu Initium:

http://www.agricentre.basf.co.uk/agroportal/uk/en/crops/potatoes/initium/Initium.html

http://www.farminguk.com/PopularNews/Resplend-and-Decabane-new-potato-blight-fungicides_20040.html

http://news.agropages.com/News/NewsDetail—2650.htm

http://www.fwi.co.uk/Articles/09/03/2011/125819/Two-new-potato-blight-fungicides-enter-crowded-market.htm

4. Un important site de pesticide/fungicide din Marea Britanie verifica si atesta ca Initium/ametoctradin a intrat pe piate din Uniunea Europeana si ca se foloseste in Romania, Marea Britanie si Olanda. Alaturi de Romania, aceste doua tari pot folosi si folosesc legal ametoctradinul ca fungicid. Acest lucru se poate vedea la acest link (atentie, nu este un link direct spre ametoctradin pentru ca tehnic acel site nu permite. Cautati in lista ‘ametoctradin’, dati click pe el si se va deschide pagina sa. Se observa ca sunt bifate in primul ecran cele trei tari care il folosesc, nu doar Romania:

5. Mi s-a parut totusi ciudat ca ametoctradinul este folosit doar in trei tari. Insa, am studiat pe siteul de mai sus daca sunt si alte fungicide folosite in Uniunea Europeana de 2-3 tari si am gasit un raspuns afirmativ. Da, exista substante care sunt folosite doar in cateva tari din UE, la fel cum sunt si alte substante folosite in majoritatea tarilor. De ce exista tari care folosesc unele produse si altele nu? Nu stiu sa dau un raspuns, probabil din cauza gradului de penetrare pe unele piete, de promovarea acestor produse pe unele piete etc.

6. Tot in fisa ametoctradinului de pe siteul herts.ac.uk, cel de la punctul 4, se poate da scroll pana la ‘Health issues‘. Se vede la capitolele ‘carcinogen’ si ‘mutagen’ ca este bifat ‘X’.

X-ul, citit in legenda, inseamna ca nu are efectele respective. Exista pesticide/fungicide pe acel site care la rubricile cancerigen si mutagen au bifat afirmativ, iar altele au un semn de  intrebare (nu se stie ce efecte au). Ametoctradinul este considerat pe moment un fungicid sigur, daca se poate spune asa ceva despre un fungicid.

Concluzii:

Ceea ce am realizat mai sus este o documentare jurnalistica pe datele publice, existente. Privind din punctul de vedere a consumatorului este evident ca trebuie evitate produsele cu Initium/ametoctradin, insa acest lucru nu este unul nou. Trebuie evitate in general produsele cu pesticide, iar asta nu de azi, ci din anii ’60 sau ’80 cand au inceput sa se foloseasca.

Cum se pot evita? In primul rand sa nu se cumpere de la supermarketuri legume si fructe. Sa se consume acestea doar in sezon. Sa se incerce cumpararea lor nu din piata, ci de la persoane care vand pe marginea drumului, in fata casei, in satele din jurul Bucurestiului de exemplu.

In mod cert, Initium este un produs nou si insuficient testat sau folosit. Este important insa ca nimeni nu vrea sa ne omoare pe noi, romanii. Si britanicii si olandezii (si toate tarile in care exporta ei) sunt in acelasi pericol de moarte. Asa ca putem sta linistiti.

Ar fi fost foarte bine ca, in Romania, persoanele care au afirmat si raspandit ca acest fungicid creste cu 65% riscul de cancer la colon sa vina cu niste date din laborator, nu doar pe vorbe. Altfel, din punctul meu de vedere, aceste afirmatii  intra doar in propaganda si in lupta dintre tabara naturistilor si Codex Alimentarius.

In rest, totul in regula, vom muri si vom vedea.

Alergarea consuma acelasi numar de calorii pe kilometru indiferent de viteza, spune Coyle; arzi in jur de 70 de calorii pe kilometru. Nu conteaza daca esti un atlet de performanta sau un incepator care vrea sa dea jos kilogramele de dupa Craciun, consumul de calorii este acelasi.

La prima vedere afirmatia lui Coyle legata de numarul de calorii ars in alergare indiferent de viteza pare neadevarata. Insa, este exacta. El se refera la un alergator ‘A’ care alearga un kilometru in 4 minute si la un alt alergator ‘B’ care fuge aceeasi distanta in 8 minute. Astfel, “B’ a consumat energia in calorii la jumatate, insa si timpul petrecut alergand a fost dublu. Rezulta ca ambii alergatori au folosit aceeasi energie (numar de calorii).

In ceea ce priveste bicicleta, consumul de calorii este influentat de rezistenta vantului. Cu cat pedalezi mai repede cu atat vei consuma mai multe calorii pe kilometru.

Coyle sustine ca mersul cu bicicleta la viteza de 25 km/h iti consuma 20 de calorii pe kilometru. Asta inseamna ca pe o distanta de 20 de kilometri la viteza de mai sus, consumul este de 20 x 20= 400 de calorii. Luand cele 400 de calorii si impartindu-le la cele 70 de calorii per kilometru de la alergat, rezulta ca in 5,7  kilometri de alergare la orice viteza se consuma un numar identic de calorii cu cei 20 de kilometri de bicicleta la viteza de 25 km/h.

Calculele sunt valabile pentru o persoana de greutate medie, 70 de kilograme. Pentru persoanale mai solide consumul de calorii creste, pentru cele mai slabe scade.

Asadar, alergarea ofera un exercitiu mai intens, cu un numar de calorii mai mare arse intr-un timp mai scurt. Insa, o persoana care poate sa alerge in jur de 6 kilometri fara sa simta disconfort fizic trebuie sa fie destul de bine pregatita. Este mult mai usor pentru organism sa mergi cu bicicleta 20 de kilometri cu o viteza de 10km/h si sa consumi aceeasi energiei, cu mult ai putin stres pe articulatii cum ar fi cele ale genunchiurilor sau soldului.

Pe bicicleta, la 16 km/h se consuma 16 de calorii pe kilometru, la 25 km/h – 20 de calorii/km, ajungandu-se ca la 40 km/h ca se consume 30 de calorii pe kilometru.

Decizia este a fiecaruia, alergare sau bicicleta, fiecare isi poate face de acum calculele.

Am citit multe pareri despre Melancholia. Am citit ce scriu si criticii de film din SUA sau Marea Britanie, chiar daca am jurat ca nu o mai fac pentru ca din punctul meu de vedere baietii astia se pricep la orice altceva, dar nu la filme, nu la arta. (nu dezvolt subiectul pentru ca mi-ar trebui cateva pagini si vreau sa fiu scurt). Cum sa pui un asemenea film la SF din moment ce problematica lui este atat de umana, atat de reala, atat de aproape de noi (chiar daca pretextul poate fi orice ca sa o aduci in atentie, sa ai impact, sa pui lumea pe ganduri intr-un mod altfel, interesant?)

Am citit si romani, am vazut in general pareri pe bloguri. Am aflat ca din cautarea pe net ca ziarele Click, CanCan si Libertatea au relatat ca Tudor Chirila a vazut Melancholia. Tare… Pacat, nici el nu a inteles mai nimic din film, dar a ramas cu niste sentimente – un capitol care criticilor de arta le cam lipseste.

Nu o sa discut lucruri din film, nu o sa discut scene si imagini sau replici pentru ca totul este o metafora si ca, orice metafora, fiecare trebuie sa o traiasca in felul lui. Imaginile, filmarile sunt numai cum Lars von Trier le poate face, nu are nimeni din lume ochiul lui atunci cand aseaza camera (filmarile sunt ‘din mana’, miscate, o tehnica pe care personal nu o apreciez, dar aici se potriveste de minune pentru ca reda tot freamatul acela si parca te pune pe tine sa fii acolo in nebunia aia).

Dupa mine, esenta filmului este una: o viziune asupra vietii. Atat. Filmul, incearca sa raspunda la intrebarile esentiale cine suntem?, de unde venim? si incotro de ducem? arucand in lupta intr-o poveste aparent stranie ca mod de derulare (pariez ca nu ati vazut o asemenea nunta ca in acest film niciodata) asa numitele valori precum familia sau conceptul de barbat sau femeie.

Viata omului, viata noastra, cat face ea, cat merita ea? Cum merita sa infrunti sfarsitul vietii asa cum o stim noi? Merita in viata sa faci copii in ciuda a tot ce este in jurul nostru? Sau ne ducem toti la dracu oricum?

Trier atinge din nou intr-un alt mod ideea copiilor, dupa ce pornise de la ea Atichrist (un film pe care la acel moment nu am putut sa il urmaresc pana la capat, este singurul film la care am apasat butonul ‘stop’ si am zis ca o sa il vad peste niste ani. Inca nu m-am incumetat sa o fac).

Cam asta e problematica grea.

Persita ideea lui Trier din filmul numarul 1 cel putin in ierarhia mea (Dogville), anume  ca oamenii sunt rai si ca toti trebuie sa dispara. In Dogville femeia ii impusca pe barbatii care o chinuisera, in Melancholia dispar toti oamenii.  Melancholia duce ideea omului in sine spre un nou pas, mult mai mare, mult mai puternic, iar imaginile, povestea, dublate de scurtele replici (si muzica lui Wagner) te fac sa intelegi de ce filmul este numit a saptea arta. Din pacate sunt atat de putine filme care sa intre in aceasta categorie.

M-am indoit putin de acest film, insa mi-am dat seama ca pana nu inteleg cu adevarat despre ce e vorba nu o sa imi pot face o idee. Acum imi dau seama ca este foarte, foarte mare. Este de vazut, este de trait, va recomand sa il vedeti daca aveti cum la Digiplex, in Baneasa Shopping City pentru calitatea vizionarii.

Lars von Trier este cel mai bun cineast al tuturor timpurilor pentru ideile mari aduse in atentie, modul de abordare si imagini. Este genial in cea mai clara acceptiune a cuvantului.

Astept pentru cine a vazut sau va vedea filmul sa explice aici de ce mireasa iese din dormitor in noaptea nuntii, il refuza practic pe sot, si se duce pe camp ca sa se culce cu un necunoscut in lumina Melancoliei.

Am avut primul laptop de la cel.ro si apoi tot de la ei primul televizor LCD. Se intampla in urma cu poate sapte ani. Cel.ro era un magazin inceput de doi baieti tineri care isi facusera (asa cum facusem eu onlinesport.ro) singuri siteul fara sa aiba mult habar de programare. Se pricepeau la vanzari si la produsele IT, erau foarte pasionati si muncitori, motiv pentru care au avut mare succes. L-au dus de la ceva mic la un magazin de top in toti anii astia.

Cel.ro este fara indoiala cel mai important magazin online de IT independent din Romania si, daca este sa scoatem afacerile similare controlate de cei care detin si emag.ro, intra lejer pe podium in tara noastra. Pentru mine a avut si are si acum renumele celor mai bune preturi la unele produse importante.

L-am vazut, asa cu ochi de reporter, pe Tiberiu Pop (proprietarul cel.ro) cum venea si raspundea intrebarilor clientilor legate de produse sau ii chema in birou sa le arate nu stiu ce. Multi, dupa ce se trezesc intr-un sediu de doua sau trei etaje, vin numai la costum, au biroul la ultimul palier si nu mai vor sa stie de cei care le calca pragul.

Trecand peste si revenind la subiect, povestea aparuta zilele astea cu iPadul 2 spart de cel.ro personal nu o cred. Ca sa fiu mai clar, nu cred nici ca produsul a fost trimis spart de cel.ro si nici ca, indiferent de ce ar fi fost, cel.ro nu vrea sa ii ofere unui client un serviciu de calitate, o amintire placuta si sa ii schimbe aparatul chiar daca lucrurile in care Ipadul a ajuns in halul ala sunt incerte.

Am si eu o experienta negativa cu emag.ro, ca sa o aduc in contrapartida la cea cu ipadul de la cel.ro.  O cunostinta a cumparat de la emag.ro un televizor LCD Samsung (nu mai retin modelul), iar a doua zi acesta s-a stricat, pur si simplu nu mai pornea. Au venit unii de la garantie (sau de la emag – chiar nu mai retin) care i-au puricat tot, s-au uitat ‘cu lupa’ la aparat si au verificat pana ca si cutia ca sa fie intacta, inainte sa il primeasca inapoi.

Dupa aproximativ o saptamana i-au adus televizorul acasa. Nu era nou si inlocuit, ci reparat. Un aparat care mersese nici cateva ore la un pret de peste 2.000 de lei a fost peticit la interior in loc sa fie considerat defect de fabricatie. Spre deosebire de momentul in care fusese preluat de acasa, LCD-ul i-a fost de data aceasta rapid pus in brate si baietii de la garantie au spalat putina. Dupa ce l-a montat, tipa a observat ca piciorul postamentului nu se mai potrivea cum trebuie si televizorul statea putin stramb pe masa.

Asadar, in mod cert, cand te ocupi cu vanzarea online a acestor produse pot aparea probleme. Asta nu inseamna nici ca  magazinul cel.ro isi face o obisnuinta din a livra ipad-uri sparte si nici ca emag.ro nu are o regula sa vanda televizoare care se strica dupa nici 24 de ore de la momentul punerii pe mobila. Pur si simplu se intampla.  Important este sa se ia masuri rapid, in folosul si sprijinul celui care a platit. Si asta se si face, comertul online in Romania functioneaza bine, in ciuda acestor scandaluri pe care mai mult le vad intepaturi chiar intre protagonisti, asa de la distanta, praf in ochi dat pe bloguri.

Daca ar fi sa cumpar acum un Ipad 2, m-as uita si la cel si la emag. Unul de 64Gb negru este la emag.ro 3.499 redus de la  3.549, iar la cel acelasi produs costa 3.299. Da, as risca sa vina spart pentru un pret aproape cu 10% mai mic si m-ar enerva ca emag arunca o reducere in fata cand de fapt altii il dau si mai ieftin decat ‘reducerea’ lor.

Cel mai important cand cumpar online este sa verific sumar aparatul:

1.  sa fie cel comandat, iar curierul din oboseala sau greseala sa nu imi dea o rasnita de cafea in loc de un antivirus (caz real);

2. daca este un pachet de dimensiuni rezonabile il rog sa astepte putin ca sa il desfac si sa vad ca este intact la suprafata. Asa se pot evita probleme de genul ‘Ipad spart’. Am deschis si produse mai mari cumparate online, iar curierii nu au strambat din nas, oricum stiu ca primesc si ei ceva si stau cuminti;

3. fac plata mereu ramburs. Daca apare o problema nu raman nici pacalit si nici cu banii luati.

In primele luni din 2011, derbyul Steaua – Dinamo se intrerupsese din live text pe site, la pauza, din cauza blocarii siteului. Abia spre finalul partidei am reusit sa aducem serverul pe linia de plutire. Acest lucru si alte caderi lunare ale siteului m-au determinat sa  incep din mai 2011 cautarea motivelor reale ale acelor probleme. Am avut norocul sa descopar si sa insist pentru stabilirea unui contact cu o persoana foarte priceputa pe partea de ‘security’. Aceasta mi-a spus motivul pentru care siteul cadea – floodurile – si mi-a recomandat locul in care ar fi pus in siguranta.

Am tot ezitat din mai 2011 sa mut siteul. Insa, meciul care a pus capac si m-a determinat dupa o colaborare de aproape 10 ani sa schimb firma de hosting a fost Rapid – Steaua de pe 24 octombrie 2011. Partida incepea la ora 20:00 si fix la 8 seara a inceput atacul flood. Siteul a devenit inaccesibil chiar de la fluierul de start si pana in jurul orelor 23:00. Nu s-au putut urmari nici meciul live, nici comenta pe forum, nici citi cronica sau reactiile de dupa partida. Fusese cel mai sever atac care lovise si in acelasi timp picatura care a umplut paharul.

A doua zi dupa derbyul Rapid – Steaua, pe 25 octombrie, stiam ce am de facut si la cine sa apelez. Siteul a fost mutat de urgenta la compania Linux Security Group din Germania, o firma condusa de specialisti romani stabiliti in aceasta tara, cu servere in mai multe locatii, inclusiv Romania.

Pe 1 decembrie  2011, la mai bine de o luna dupa mutare, cu cateva zile inainte de derbyul Dinamo – Steaua, atacatorii s-au dezlantuit si au produs flooduri de pana la 15 GB pe secunda. Linux Security a contraatacat protejand suplimentar siteul cu echipamente de ultima generatie anti-flood. Pe 2, 3 si 4 decembrie, schimband permanent medotele de atac pentru a trece de protectiile si echipamentele ridicate in fata, atacatorii au insistat mai departe. Se apropia derbyul de pe 5 si, in traditia ultimelor partide mari, meciul nu trebuia urmarit pe onlinesport.ro.

De partea noastra s-au facut mereu mutari pentru a le intrerupe si anula atacurile. Un site protejat de flooduri trebuie sa functioneze perfect, ca si cum nimic nu s-ar intampla. Atacul este blocat si trimis pe alte cai, iar serverul atacat functioneaza in continuare fara probleme, avand resursele si banda libere, facilitand accesul cititorilor ca de obicei.

Cand totul parea gata de derby, pe 5 decembrie, in ziua meciului Dinamo – Steaua, la pranz, onlinesport.ro a devenit iarasi, brusc, innacesibil cateva zeci de minute. Atacatorii mai scosesera din palarie un ultim iepure, in jurul orelor 14:00. Am crezut pentru un moment ca va fi un alt derby ratat. Floodul inceput la pranz a fost dupa 50 de minute blocat intr-un alt efort de configurare a unei noi protectii. Chiar daca a durat pana dupa meci, mai bine de 10 ore, floodul nu a mai afectat cu nimic functionalitatea siteului.

Asadar, eforturile din aceste zile au fost incununate de succes la partida de luni seara, Dinamo – Steaua, cand onlinesport.ro a fost 100% stabil si accesibil. La finalul meciului, baietii care de un an si ceva ne stresasera cu atacurile si mereu ne puneau siteul jos s-au uitat probabil cu jind cum totul la noi mergea. La scurt timp dupa meci, au inchis si ei atacul. Oricum nu mai reusisera nimic.

Cu aceste sicane, din cauza acestor persoane rau intentionate, onlinesport.ro risca din ce in ce mai mult sa isi piarda cititori si credibilitate. Acum, la finalul unui derby ca Dinamo – Steaua, alte siteuri de sport au fost cateva minute cazute, iar onlinesport.ro a fost sus, cu trafic mare si cu tot cu flood (inutil) in spate.

Doresc sa le multumesc cititorilor pentru rabdarea pe care au avut-o in ultimele zile in momentele in care siteul nu a functionat cum trebuie. Trebuie sa stiti ca s-au facut mereu in spate lucruri multe si rapide pe care nu le-ati observat. Nu a fost usor nici pentru mine in ultimul an sa gasesc o solutie care sa scape siteul de aceste atacuri, fiindca in Romania un hosting de calitatea oferita de Linux Security Group este probabil inexistent. Ma refer la profesionalism, experienta, echipamente si tehnologie. Nu doar hosting, ci in special de protectie, securitate in fata unor oameni pusi sa faca rau la comanda.

De acum inainte veti gasiti la noi un site foarte rapid ca viteza de incarcare, foarte stabil, care va va oferi astfel posibilitatea sa aflati lucruri primii si la prima mana, inclusiv la evenimentele mari de care am cam fost privati in ultima vreme. Pentru asta, si cei care au comandat atacurile, dar si cei care le-au executat au meritul lor. Fara ei nu am fi fost acum, aici.

Doresc sa multumesc celor de la Linux Security Group si in special lui Marian Amza, cu care am stat in legatura aproape permanenta in aceste zile, un om cu 14 ani de experienta de Linux in spate, cel care a coordonat activitatea pe partea de protectie si nu numai. Prin specialistii lor, prin experienta si posibilitati tehnice ridicate au reusit sa protejeze siteul in fata atacurilor flood care ne puneau drastic in pericol activitatea si imaginea. Imi doresc sa colaboram cel putin inca 10 ani de acum inainte si sa avem cat mai rar, spre zero, flooduri reusite de niste anonimi si la propriu si la figurat.

Nu ma uit aproape deloc, nu citesc alte siteuri sport din Romania, insa la semnalul redactorului care a scris stirea de mai jos astazi pe onlinesport.ro sunt nevoit sa fac o clarificare, necesara atat pentru imaginea siteului, cat si pentru oamenii care lucreaza si care aduc stiri proprii.

Astfel,  noi am publicat astazi urmatoarea stire:
http://www.onlinesport.ro/stiri/fotbal/fotbal-intern/liga-1/80867/dragomir-presat-sa-demisioneze.htm

Siteul Realitatea ne-a citat, ba au fost de nota 10 si ne-au pus si link chiar la inceput (multumim):
http://www.realitatea.net/dragomir-presat-de-sotie-si-fiu-sa-demisioneze-de-la-lpf_885625.html

Cei de la gsp.ro chipurile au citit pe Realitatea stirea, asa ca citeaza corect Realitatea in loc de onlinesport (nu le pun link sa nu fac reclama ):

http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/incoltit-de-familie-dragomir-e-presat-sa-demisioneze-de-la-lpf-279465.html

Catalin Tolontan ar trebui sa ii imparta in doua, in smintiti si in misei si sa ii pastreze doar pe cei din prima categorie. Aia poate mai au o sansa.

Am scris miercuri si pe site, aflasem de la cineva ca se va merge spre doua etape sau nimic pentru cei doi jucatori, Martinovici si Stanca, insa nu am putut sa cred ca LPF va decide chiar nimic.

Gestul lui Martinovici urmat de ceilalti jucatori, a fost total neinspirat si nelalocul lui. Or fi sarbii rai ca in filmul ‘Underground’, iar asta este foarte bine, dar pot fi la ei acasa nu pe un teren de fotbal.

Instinctul iti spune ca foarte bine ceea ce au facut jucatorii, insa ratiunea si legea spun altfel.

Ce se intampla daca Martinovici i-ar fi rupt gatul drogatului sau i-ar fi aplicat o lovitura mai puternica de nu se mai ridica de jos? Care era decizia LPF? Tot zero etape, tot nimic? Nu trebuie gandit ca drogatul nu a patit nimic si atunci pedeapsa trebuie sa fie blanda. Pentru ca in definitiv conteaza gestul agresiv care putea duce la orice, un gest ireponsabil care, nesanctionat, arata ca in Liga 1 jucatorii se pot transforma in batausi avand o scuza la mijloc, fie ea intemeiata sau nu.

In fisa de post a unui jucator nu scrie ca trebuie sa loveasca oamenii care intra pe teren. Nu scrie ca jucatorii trebuie sa fie cei care pun piciorul in prag si aplaneaza sau dezamorseaza astfel de situatii. Indiferent de ceea ce se intampla, ei trebuie sa isi vada de sport si atat. Altfel, exemplu dat de jucatori face rau sportului si aduce dimensiunea huliganismului din tribune direct pe teren, in vestiarul unei echipe.

Palma cu piciorul a lui Martinovici urmata de loviturile aplicate drogatului cazut trebuiau sanctionate, fie si simbolic, pentru ca lumea sa inteleaga ca sportul nu inseamna sa ii caftesti pe niste spectatori, indiferent de actiunile lor. Paza pe stadion, buna sau rea, asa cum a fost, trebuia sa isi faca datoria si si-ar fi facut-o, fie si cu intarziere. Iar paza exclusiv  trebuie sa raspunda legal pentru aceste incidente, pentru ceea ce a facut si ceea ce nu a facut.

Martinovici si jucatorii au facut mai mult decat a-l imobiliza pe drogat, poate de frica, poate din razbunare, poate din motivele lor. Este clar ca acel om nu trebuia lasat liber, din moment ce fortele de ordine intarziau, insa LPF, ca for suprem, trebuia macar simbolic sa arate ca jucatorii nu trebuiau sa bata pe teren, sa nu dea liber la o astfel de atitudine, indiferent de situatie si niste motivatii discutabile.

Multa lume spune ca Huidu are antecedente, pentru ca a fost prins in aceeasi zona circuland cu o viteza peste limita legala si depasind pe linia continua, in urma cu aproximativ doi ani. Juridic, la tribunal, acest fapt nu este considerat antecedent. Antecedent inseamna o fapta penala, inscrisa in cazierul judiciar al unei persoane. Un cazier alb, asa cum este cel al lui Huidu, inseamna lipsa antecedentelor, chiar daca incidentul de mai sus poate fi adus colateral in discutie, la capitolul ‘fapte diverse’.

Oricine cere in Romania o ‘pedeapsa exemplara’ si o ‘judecata corecta’ in cazul lui Huidu poate face un minim efort si cere parerea unui avocat, daca exista suspiciunea ca lucrurile se musamalizeaza si ca persoanele mai mult sau mai putin influenta scapa altfel decat, sa zicem, un inginer care iese de la serviciu, intra cu masina pe trotuar si omoara un copil (caz real de ieri, de care nu a auzit nimeni, petrecut in aceeasi zi cu accidentul lui Huidu).

Normal ca fiecare incearca ce poate ca sa scape, insa orice avocat poate confirma ca in Romania pedepsele in cazurile accidentelor auto soldate cu victime se dau cu suspendare. Chiar si atunci cand soferul este aproape de coma alcoolica. Chiar si in cazurile in care soferul este clar de vina. Cazuri anonime sau cazuri celebre (vezi sotia lui Paunescu sau al studentei omorate pe trecerea de pietoni de langa Muzeul Satului) sunt in vasta majoritate incheiate cu pedeapsa inchisorii cu suspendare.

De ce se intampla asa? Pentru ca judecatorii tin cont de asa numitele ‘circumstante atenuante’ si se merge pe principiul sa nu se incarce inchisorile cu astfel de oameni, ci doar cu aceia care chiar au facut lucruri foarte grave si cu intentie. Circumstante atenuante vazute prin dosare sunt ca  ‘inculpatul a colaborat cu autoritatile si justitia’, ca ‘a avut o atitudine buna’ sau ca ‘i-a parut foarte rau’. Apoi vin alte circumstante. In cazul de fata, iata, masina lui Huidu a derapat, el nu a depasit iresponsabil pe contrasens, asa cum spune Politia (desi este greu de inteles dinamica accidentului si de ce masina sa este lovita frontal, daca se afla in derapaj).

O alta circumstanta atenuanta este ca socrul sau este un fost senator cu multa influenta. Ultima afirmatie este o gluma (proasta), insa din pacate o realitate in Romania zilelor noastre.

Astfel, pe baza circumstantelor atenuante, judecatorul scade progresiv din pedeapsa maxima prevazuta de lege si poate ajunge de la opt  ani sa considere ca autorul faptei merita doi sau trei ani de inchisoare. Iar acestia se dau cu suspendare, pentru ca sub trei ani inchisoarea nu este cu executare.

In astfel de cazuri se considera ca autorul accidentului oricum nu este pedepsit daca va sta la inchisoare. El este oricum pedepsit de viata. Oamenii trecuti prin asa ceva au momente foarte dificile dupa aceea. Chinuiti de gandul acestor fapte unii se imbolnavesc si mor. Efectele si implicatiile pe plan personal sunt mari.

Judecata corecta, in Romania, a accidentului lui Huidu este inchisoarea cu suspendare si atat, chiar daca fapta este oribila, chiar daca perceptia este dura, chiar daca la volan era un print sau un cersetor. Asa se judeca la noi, conform legii si in practica. Huidu isi va primi pedeapsa corecta.

Cei care cer o judecata corecta trebuie sa stie aceste lucruri si sa nu mai arunce cu vorbe rele sau goale. Si nici o parte a presei care titreaza ca Huidu risca opt ani de inchisoare. Nu risca nimic, decat inchisoare cu suspendare, iar pe partea personala probabil cosmaruri de trei ori pe noapte si pierderea capitalului de imagine esential in meseria sa. Oamenii nu vor uita atat de repede ca, intr-un fel sau altul, a omorat trei persoane. Si la volanul unui gip, un arhetip atat de detestat in zilele noastre.

Ceea ce ar trebui sa preocupe pe toata lumea plecand de la acest caz, in loc sa se doreasca atat de mult o ‘judecata corecta’ sau sa se moara de grija lui Huidu, este siguranta de pe sosele. Fiecare trebuie sa fie constient la volan ca se afla cu un picior la inchisoare  si cu unul in groapa.

In Romania se circula prost, necivilizat pe sosea. Este plin de nesimtiti si inconstienti  de care dai la tot pasul, iar legile asa cum sunt nu ii descurajeaza cu absolut nimic. Nu se confisca masinile celor care merg cu 200 la ora, iar cei care depasesc deliberat pe contrasens si omoara oameni primesc ‘cu suspendare’. Cei care merg corect trebuie, ca si in viata, sa ii evite pe acesti nenorociti, sa ii lase sa treaca si sa le doreasca mereu sa moara singuri, linistiti, intr-un pom.