Alergarea consuma acelasi numar de calorii pe kilometru indiferent de viteza, spune Coyle; arzi in jur de 70 de calorii pe kilometru. Nu conteaza daca esti un atlet de performanta sau un incepator care vrea sa dea jos kilogramele de dupa Craciun, consumul de calorii este acelasi.

La prima vedere afirmatia lui Coyle legata de numarul de calorii ars in alergare indiferent de viteza pare neadevarata. Insa, este exacta. El se refera la un alergator ‘A’ care alearga un kilometru in 4 minute si la un alt alergator ‘B’ care fuge aceeasi distanta in 8 minute. Astfel, “B’ a consumat energia in calorii la jumatate, insa si timpul petrecut alergand a fost dublu. Rezulta ca ambii alergatori au folosit aceeasi energie (numar de calorii).

In ceea ce priveste bicicleta, consumul de calorii este influentat de rezistenta vantului. Cu cat pedalezi mai repede cu atat vei consuma mai multe calorii pe kilometru.

Coyle sustine ca mersul cu bicicleta la viteza de 25 km/h iti consuma 20 de calorii pe kilometru. Asta inseamna ca pe o distanta de 20 de kilometri la viteza de mai sus, consumul este de 20 x 20= 400 de calorii. Luand cele 400 de calorii si impartindu-le la cele 70 de calorii per kilometru de la alergat, rezulta ca in 5,7  kilometri de alergare la orice viteza se consuma un numar identic de calorii cu cei 20 de kilometri de bicicleta la viteza de 25 km/h.

Calculele sunt valabile pentru o persoana de greutate medie, 70 de kilograme. Pentru persoanale mai solide consumul de calorii creste, pentru cele mai slabe scade.

Asadar, alergarea ofera un exercitiu mai intens, cu un numar de calorii mai mare arse intr-un timp mai scurt. Insa, o persoana care poate sa alerge in jur de 6 kilometri fara sa simta disconfort fizic trebuie sa fie destul de bine pregatita. Este mult mai usor pentru organism sa mergi cu bicicleta 20 de kilometri cu o viteza de 10km/h si sa consumi aceeasi energiei, cu mult ai putin stres pe articulatii cum ar fi cele ale genunchiurilor sau soldului.

Pe bicicleta, la 16 km/h se consuma 16 de calorii pe kilometru, la 25 km/h – 20 de calorii/km, ajungandu-se ca la 40 km/h ca se consume 30 de calorii pe kilometru.

Decizia este a fiecaruia, alergare sau bicicleta, fiecare isi poate face de acum calculele.

Am citit multe pareri despre Melancholia. Am citit ce scriu si criticii de film din SUA sau Marea Britanie, chiar daca am jurat ca nu o mai fac pentru ca din punctul meu de vedere baietii astia se pricep la orice altceva, dar nu la filme, nu la arta. (nu dezvolt subiectul pentru ca mi-ar trebui cateva pagini si vreau sa fiu scurt). Cum sa pui un asemenea film la SF din moment ce problematica lui este atat de umana, atat de reala, atat de aproape de noi (chiar daca pretextul poate fi orice ca sa o aduci in atentie, sa ai impact, sa pui lumea pe ganduri intr-un mod altfel, interesant?)

Am citit si romani, am vazut in general pareri pe bloguri. Am aflat ca din cautarea pe net ca ziarele Click, CanCan si Libertatea au relatat ca Tudor Chirila a vazut Melancholia. Tare… Pacat, nici el nu a inteles mai nimic din film, dar a ramas cu niste sentimente – un capitol care criticilor de arta le cam lipseste.

Nu o sa discut lucruri din film, nu o sa discut scene si imagini sau replici pentru ca totul este o metafora si ca, orice metafora, fiecare trebuie sa o traiasca in felul lui. Imaginile, filmarile sunt numai cum Lars von Trier le poate face, nu are nimeni din lume ochiul lui atunci cand aseaza camera (filmarile sunt ‘din mana’, miscate, o tehnica pe care personal nu o apreciez, dar aici se potriveste de minune pentru ca reda tot freamatul acela si parca te pune pe tine sa fii acolo in nebunia aia).

Dupa mine, esenta filmului este una: o viziune asupra vietii. Atat. Filmul, incearca sa raspunda la intrebarile esentiale cine suntem?, de unde venim? si incotro de ducem? arucand in lupta intr-o poveste aparent stranie ca mod de derulare (pariez ca nu ati vazut o asemenea nunta ca in acest film niciodata) asa numitele valori precum familia sau conceptul de barbat sau femeie.

Viata omului, viata noastra, cat face ea, cat merita ea? Cum merita sa infrunti sfarsitul vietii asa cum o stim noi? Merita in viata sa faci copii in ciuda a tot ce este in jurul nostru? Sau ne ducem toti la dracu oricum?

Trier atinge din nou intr-un alt mod ideea copiilor, dupa ce pornise de la ea Atichrist (un film pe care la acel moment nu am putut sa il urmaresc pana la capat, este singurul film la care am apasat butonul ‘stop’ si am zis ca o sa il vad peste niste ani. Inca nu m-am incumetat sa o fac).

Cam asta e problematica grea.

Persita ideea lui Trier din filmul numarul 1 cel putin in ierarhia mea (Dogville), anume  ca oamenii sunt rai si ca toti trebuie sa dispara. In Dogville femeia ii impusca pe barbatii care o chinuisera, in Melancholia dispar toti oamenii.  Melancholia duce ideea omului in sine spre un nou pas, mult mai mare, mult mai puternic, iar imaginile, povestea, dublate de scurtele replici (si muzica lui Wagner) te fac sa intelegi de ce filmul este numit a saptea arta. Din pacate sunt atat de putine filme care sa intre in aceasta categorie.

M-am indoit putin de acest film, insa mi-am dat seama ca pana nu inteleg cu adevarat despre ce e vorba nu o sa imi pot face o idee. Acum imi dau seama ca este foarte, foarte mare. Este de vazut, este de trait, va recomand sa il vedeti daca aveti cum la Digiplex, in Baneasa Shopping City pentru calitatea vizionarii.

Lars von Trier este cel mai bun cineast al tuturor timpurilor pentru ideile mari aduse in atentie, modul de abordare si imagini. Este genial in cea mai clara acceptiune a cuvantului.

Astept pentru cine a vazut sau va vedea filmul sa explice aici de ce mireasa iese din dormitor in noaptea nuntii, il refuza practic pe sot, si se duce pe camp ca sa se culce cu un necunoscut in lumina Melancoliei.

Am avut primul laptop de la cel.ro si apoi tot de la ei primul televizor LCD. Se intampla in urma cu poate sapte ani. Cel.ro era un magazin inceput de doi baieti tineri care isi facusera (asa cum facusem eu onlinesport.ro) singuri siteul fara sa aiba mult habar de programare. Se pricepeau la vanzari si la produsele IT, erau foarte pasionati si muncitori, motiv pentru care au avut mare succes. L-au dus de la ceva mic la un magazin de top in toti anii astia.

Cel.ro este fara indoiala cel mai important magazin online de IT independent din Romania si, daca este sa scoatem afacerile similare controlate de cei care detin si emag.ro, intra lejer pe podium in tara noastra. Pentru mine a avut si are si acum renumele celor mai bune preturi la unele produse importante.

L-am vazut, asa cu ochi de reporter, pe Tiberiu Pop (proprietarul cel.ro) cum venea si raspundea intrebarilor clientilor legate de produse sau ii chema in birou sa le arate nu stiu ce. Multi, dupa ce se trezesc intr-un sediu de doua sau trei etaje, vin numai la costum, au biroul la ultimul palier si nu mai vor sa stie de cei care le calca pragul.

Trecand peste si revenind la subiect, povestea aparuta zilele astea cu iPadul 2 spart de cel.ro personal nu o cred. Ca sa fiu mai clar, nu cred nici ca produsul a fost trimis spart de cel.ro si nici ca, indiferent de ce ar fi fost, cel.ro nu vrea sa ii ofere unui client un serviciu de calitate, o amintire placuta si sa ii schimbe aparatul chiar daca lucrurile in care Ipadul a ajuns in halul ala sunt incerte.

Am si eu o experienta negativa cu emag.ro, ca sa o aduc in contrapartida la cea cu ipadul de la cel.ro.  O cunostinta a cumparat de la emag.ro un televizor LCD Samsung (nu mai retin modelul), iar a doua zi acesta s-a stricat, pur si simplu nu mai pornea. Au venit unii de la garantie (sau de la emag – chiar nu mai retin) care i-au puricat tot, s-au uitat ‘cu lupa’ la aparat si au verificat pana ca si cutia ca sa fie intacta, inainte sa il primeasca inapoi.

Dupa aproximativ o saptamana i-au adus televizorul acasa. Nu era nou si inlocuit, ci reparat. Un aparat care mersese nici cateva ore la un pret de peste 2.000 de lei a fost peticit la interior in loc sa fie considerat defect de fabricatie. Spre deosebire de momentul in care fusese preluat de acasa, LCD-ul i-a fost de data aceasta rapid pus in brate si baietii de la garantie au spalat putina. Dupa ce l-a montat, tipa a observat ca piciorul postamentului nu se mai potrivea cum trebuie si televizorul statea putin stramb pe masa.

Asadar, in mod cert, cand te ocupi cu vanzarea online a acestor produse pot aparea probleme. Asta nu inseamna nici ca  magazinul cel.ro isi face o obisnuinta din a livra ipad-uri sparte si nici ca emag.ro nu are o regula sa vanda televizoare care se strica dupa nici 24 de ore de la momentul punerii pe mobila. Pur si simplu se intampla.  Important este sa se ia masuri rapid, in folosul si sprijinul celui care a platit. Si asta se si face, comertul online in Romania functioneaza bine, in ciuda acestor scandaluri pe care mai mult le vad intepaturi chiar intre protagonisti, asa de la distanta, praf in ochi dat pe bloguri.

Daca ar fi sa cumpar acum un Ipad 2, m-as uita si la cel si la emag. Unul de 64Gb negru este la emag.ro 3.499 redus de la  3.549, iar la cel acelasi produs costa 3.299. Da, as risca sa vina spart pentru un pret aproape cu 10% mai mic si m-ar enerva ca emag arunca o reducere in fata cand de fapt altii il dau si mai ieftin decat ‘reducerea’ lor.

Cel mai important cand cumpar online este sa verific sumar aparatul:

1.  sa fie cel comandat, iar curierul din oboseala sau greseala sa nu imi dea o rasnita de cafea in loc de un antivirus (caz real);

2. daca este un pachet de dimensiuni rezonabile il rog sa astepte putin ca sa il desfac si sa vad ca este intact la suprafata. Asa se pot evita probleme de genul ‘Ipad spart’. Am deschis si produse mai mari cumparate online, iar curierii nu au strambat din nas, oricum stiu ca primesc si ei ceva si stau cuminti;

3. fac plata mereu ramburs. Daca apare o problema nu raman nici pacalit si nici cu banii luati.

In primele luni din 2011, derbyul Steaua – Dinamo se intrerupsese din live text pe site, la pauza, din cauza blocarii siteului. Abia spre finalul partidei am reusit sa aducem serverul pe linia de plutire. Acest lucru si alte caderi lunare ale siteului m-au determinat sa  incep din mai 2011 cautarea motivelor reale ale acelor probleme. Am avut norocul sa descopar si sa insist pentru stabilirea unui contact cu o persoana foarte priceputa pe partea de ‘security’. Aceasta mi-a spus motivul pentru care siteul cadea – floodurile – si mi-a recomandat locul in care ar fi pus in siguranta.

Am tot ezitat din mai 2011 sa mut siteul. Insa, meciul care a pus capac si m-a determinat dupa o colaborare de aproape 10 ani sa schimb firma de hosting a fost Rapid – Steaua de pe 24 octombrie 2011. Partida incepea la ora 20:00 si fix la 8 seara a inceput atacul flood. Siteul a devenit inaccesibil chiar de la fluierul de start si pana in jurul orelor 23:00. Nu s-au putut urmari nici meciul live, nici comenta pe forum, nici citi cronica sau reactiile de dupa partida. Fusese cel mai sever atac care lovise si in acelasi timp picatura care a umplut paharul.

A doua zi dupa derbyul Rapid – Steaua, pe 25 octombrie, stiam ce am de facut si la cine sa apelez. Siteul a fost mutat de urgenta la compania Linux Security Group din Germania, o firma condusa de specialisti romani stabiliti in aceasta tara, cu servere in mai multe locatii, inclusiv Romania.

Pe 1 decembrie  2011, la mai bine de o luna dupa mutare, cu cateva zile inainte de derbyul Dinamo – Steaua, atacatorii s-au dezlantuit si au produs flooduri de pana la 15 GB pe secunda. Linux Security a contraatacat protejand suplimentar siteul cu echipamente de ultima generatie anti-flood. Pe 2, 3 si 4 decembrie, schimband permanent medotele de atac pentru a trece de protectiile si echipamentele ridicate in fata, atacatorii au insistat mai departe. Se apropia derbyul de pe 5 si, in traditia ultimelor partide mari, meciul nu trebuia urmarit pe onlinesport.ro.

De partea noastra s-au facut mereu mutari pentru a le intrerupe si anula atacurile. Un site protejat de flooduri trebuie sa functioneze perfect, ca si cum nimic nu s-ar intampla. Atacul este blocat si trimis pe alte cai, iar serverul atacat functioneaza in continuare fara probleme, avand resursele si banda libere, facilitand accesul cititorilor ca de obicei.

Cand totul parea gata de derby, pe 5 decembrie, in ziua meciului Dinamo – Steaua, la pranz, onlinesport.ro a devenit iarasi, brusc, innacesibil cateva zeci de minute. Atacatorii mai scosesera din palarie un ultim iepure, in jurul orelor 14:00. Am crezut pentru un moment ca va fi un alt derby ratat. Floodul inceput la pranz a fost dupa 50 de minute blocat intr-un alt efort de configurare a unei noi protectii. Chiar daca a durat pana dupa meci, mai bine de 10 ore, floodul nu a mai afectat cu nimic functionalitatea siteului.

Asadar, eforturile din aceste zile au fost incununate de succes la partida de luni seara, Dinamo – Steaua, cand onlinesport.ro a fost 100% stabil si accesibil. La finalul meciului, baietii care de un an si ceva ne stresasera cu atacurile si mereu ne puneau siteul jos s-au uitat probabil cu jind cum totul la noi mergea. La scurt timp dupa meci, au inchis si ei atacul. Oricum nu mai reusisera nimic.

Cu aceste sicane, din cauza acestor persoane rau intentionate, onlinesport.ro risca din ce in ce mai mult sa isi piarda cititori si credibilitate. Acum, la finalul unui derby ca Dinamo – Steaua, alte siteuri de sport au fost cateva minute cazute, iar onlinesport.ro a fost sus, cu trafic mare si cu tot cu flood (inutil) in spate.

Doresc sa le multumesc cititorilor pentru rabdarea pe care au avut-o in ultimele zile in momentele in care siteul nu a functionat cum trebuie. Trebuie sa stiti ca s-au facut mereu in spate lucruri multe si rapide pe care nu le-ati observat. Nu a fost usor nici pentru mine in ultimul an sa gasesc o solutie care sa scape siteul de aceste atacuri, fiindca in Romania un hosting de calitatea oferita de Linux Security Group este probabil inexistent. Ma refer la profesionalism, experienta, echipamente si tehnologie. Nu doar hosting, ci in special de protectie, securitate in fata unor oameni pusi sa faca rau la comanda.

De acum inainte veti gasiti la noi un site foarte rapid ca viteza de incarcare, foarte stabil, care va va oferi astfel posibilitatea sa aflati lucruri primii si la prima mana, inclusiv la evenimentele mari de care am cam fost privati in ultima vreme. Pentru asta, si cei care au comandat atacurile, dar si cei care le-au executat au meritul lor. Fara ei nu am fi fost acum, aici.

Doresc sa multumesc celor de la Linux Security Group si in special lui Marian Amza, cu care am stat in legatura aproape permanenta in aceste zile, un om cu 14 ani de experienta de Linux in spate, cel care a coordonat activitatea pe partea de protectie si nu numai. Prin specialistii lor, prin experienta si posibilitati tehnice ridicate au reusit sa protejeze siteul in fata atacurilor flood care ne puneau drastic in pericol activitatea si imaginea. Imi doresc sa colaboram cel putin inca 10 ani de acum inainte si sa avem cat mai rar, spre zero, flooduri reusite de niste anonimi si la propriu si la figurat.

Nu ma uit aproape deloc, nu citesc alte siteuri sport din Romania, insa la semnalul redactorului care a scris stirea de mai jos astazi pe onlinesport.ro sunt nevoit sa fac o clarificare, necesara atat pentru imaginea siteului, cat si pentru oamenii care lucreaza si care aduc stiri proprii.

Astfel,  noi am publicat astazi urmatoarea stire:
http://www.onlinesport.ro/stiri/fotbal/fotbal-intern/liga-1/80867/dragomir-presat-sa-demisioneze.htm

Siteul Realitatea ne-a citat, ba au fost de nota 10 si ne-au pus si link chiar la inceput (multumim):
http://www.realitatea.net/dragomir-presat-de-sotie-si-fiu-sa-demisioneze-de-la-lpf_885625.html

Cei de la gsp.ro chipurile au citit pe Realitatea stirea, asa ca citeaza corect Realitatea in loc de onlinesport (nu le pun link sa nu fac reclama ):

http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/incoltit-de-familie-dragomir-e-presat-sa-demisioneze-de-la-lpf-279465.html

Catalin Tolontan ar trebui sa ii imparta in doua, in smintiti si in misei si sa ii pastreze doar pe cei din prima categorie. Aia poate mai au o sansa.

Am scris miercuri si pe site, aflasem de la cineva ca se va merge spre doua etape sau nimic pentru cei doi jucatori, Martinovici si Stanca, insa nu am putut sa cred ca LPF va decide chiar nimic.

Gestul lui Martinovici urmat de ceilalti jucatori, a fost total neinspirat si nelalocul lui. Or fi sarbii rai ca in filmul ‘Underground’, iar asta este foarte bine, dar pot fi la ei acasa nu pe un teren de fotbal.

Instinctul iti spune ca foarte bine ceea ce au facut jucatorii, insa ratiunea si legea spun altfel.

Ce se intampla daca Martinovici i-ar fi rupt gatul drogatului sau i-ar fi aplicat o lovitura mai puternica de nu se mai ridica de jos? Care era decizia LPF? Tot zero etape, tot nimic? Nu trebuie gandit ca drogatul nu a patit nimic si atunci pedeapsa trebuie sa fie blanda. Pentru ca in definitiv conteaza gestul agresiv care putea duce la orice, un gest ireponsabil care, nesanctionat, arata ca in Liga 1 jucatorii se pot transforma in batausi avand o scuza la mijloc, fie ea intemeiata sau nu.

In fisa de post a unui jucator nu scrie ca trebuie sa loveasca oamenii care intra pe teren. Nu scrie ca jucatorii trebuie sa fie cei care pun piciorul in prag si aplaneaza sau dezamorseaza astfel de situatii. Indiferent de ceea ce se intampla, ei trebuie sa isi vada de sport si atat. Altfel, exemplu dat de jucatori face rau sportului si aduce dimensiunea huliganismului din tribune direct pe teren, in vestiarul unei echipe.

Palma cu piciorul a lui Martinovici urmata de loviturile aplicate drogatului cazut trebuiau sanctionate, fie si simbolic, pentru ca lumea sa inteleaga ca sportul nu inseamna sa ii caftesti pe niste spectatori, indiferent de actiunile lor. Paza pe stadion, buna sau rea, asa cum a fost, trebuia sa isi faca datoria si si-ar fi facut-o, fie si cu intarziere. Iar paza exclusiv  trebuie sa raspunda legal pentru aceste incidente, pentru ceea ce a facut si ceea ce nu a facut.

Martinovici si jucatorii au facut mai mult decat a-l imobiliza pe drogat, poate de frica, poate din razbunare, poate din motivele lor. Este clar ca acel om nu trebuia lasat liber, din moment ce fortele de ordine intarziau, insa LPF, ca for suprem, trebuia macar simbolic sa arate ca jucatorii nu trebuiau sa bata pe teren, sa nu dea liber la o astfel de atitudine, indiferent de situatie si niste motivatii discutabile.

Multa lume spune ca Huidu are antecedente, pentru ca a fost prins in aceeasi zona circuland cu o viteza peste limita legala si depasind pe linia continua, in urma cu aproximativ doi ani. Juridic, la tribunal, acest fapt nu este considerat antecedent. Antecedent inseamna o fapta penala, inscrisa in cazierul judiciar al unei persoane. Un cazier alb, asa cum este cel al lui Huidu, inseamna lipsa antecedentelor, chiar daca incidentul de mai sus poate fi adus colateral in discutie, la capitolul ‘fapte diverse’.

Oricine cere in Romania o ‘pedeapsa exemplara’ si o ‘judecata corecta’ in cazul lui Huidu poate face un minim efort si cere parerea unui avocat, daca exista suspiciunea ca lucrurile se musamalizeaza si ca persoanele mai mult sau mai putin influenta scapa altfel decat, sa zicem, un inginer care iese de la serviciu, intra cu masina pe trotuar si omoara un copil (caz real de ieri, de care nu a auzit nimeni, petrecut in aceeasi zi cu accidentul lui Huidu).

Normal ca fiecare incearca ce poate ca sa scape, insa orice avocat poate confirma ca in Romania pedepsele in cazurile accidentelor auto soldate cu victime se dau cu suspendare. Chiar si atunci cand soferul este aproape de coma alcoolica. Chiar si in cazurile in care soferul este clar de vina. Cazuri anonime sau cazuri celebre (vezi sotia lui Paunescu sau al studentei omorate pe trecerea de pietoni de langa Muzeul Satului) sunt in vasta majoritate incheiate cu pedeapsa inchisorii cu suspendare.

De ce se intampla asa? Pentru ca judecatorii tin cont de asa numitele ‘circumstante atenuante’ si se merge pe principiul sa nu se incarce inchisorile cu astfel de oameni, ci doar cu aceia care chiar au facut lucruri foarte grave si cu intentie. Circumstante atenuante vazute prin dosare sunt ca  ‘inculpatul a colaborat cu autoritatile si justitia’, ca ‘a avut o atitudine buna’ sau ca ‘i-a parut foarte rau’. Apoi vin alte circumstante. In cazul de fata, iata, masina lui Huidu a derapat, el nu a depasit iresponsabil pe contrasens, asa cum spune Politia (desi este greu de inteles dinamica accidentului si de ce masina sa este lovita frontal, daca se afla in derapaj).

O alta circumstanta atenuanta este ca socrul sau este un fost senator cu multa influenta. Ultima afirmatie este o gluma (proasta), insa din pacate o realitate in Romania zilelor noastre.

Astfel, pe baza circumstantelor atenuante, judecatorul scade progresiv din pedeapsa maxima prevazuta de lege si poate ajunge de la opt  ani sa considere ca autorul faptei merita doi sau trei ani de inchisoare. Iar acestia se dau cu suspendare, pentru ca sub trei ani inchisoarea nu este cu executare.

In astfel de cazuri se considera ca autorul accidentului oricum nu este pedepsit daca va sta la inchisoare. El este oricum pedepsit de viata. Oamenii trecuti prin asa ceva au momente foarte dificile dupa aceea. Chinuiti de gandul acestor fapte unii se imbolnavesc si mor. Efectele si implicatiile pe plan personal sunt mari.

Judecata corecta, in Romania, a accidentului lui Huidu este inchisoarea cu suspendare si atat, chiar daca fapta este oribila, chiar daca perceptia este dura, chiar daca la volan era un print sau un cersetor. Asa se judeca la noi, conform legii si in practica. Huidu isi va primi pedeapsa corecta.

Cei care cer o judecata corecta trebuie sa stie aceste lucruri si sa nu mai arunce cu vorbe rele sau goale. Si nici o parte a presei care titreaza ca Huidu risca opt ani de inchisoare. Nu risca nimic, decat inchisoare cu suspendare, iar pe partea personala probabil cosmaruri de trei ori pe noapte si pierderea capitalului de imagine esential in meseria sa. Oamenii nu vor uita atat de repede ca, intr-un fel sau altul, a omorat trei persoane. Si la volanul unui gip, un arhetip atat de detestat in zilele noastre.

Ceea ce ar trebui sa preocupe pe toata lumea plecand de la acest caz, in loc sa se doreasca atat de mult o ‘judecata corecta’ sau sa se moara de grija lui Huidu, este siguranta de pe sosele. Fiecare trebuie sa fie constient la volan ca se afla cu un picior la inchisoare  si cu unul in groapa.

In Romania se circula prost, necivilizat pe sosea. Este plin de nesimtiti si inconstienti  de care dai la tot pasul, iar legile asa cum sunt nu ii descurajeaza cu absolut nimic. Nu se confisca masinile celor care merg cu 200 la ora, iar cei care depasesc deliberat pe contrasens si omoara oameni primesc ‘cu suspendare’. Cei care merg corect trebuie, ca si in viata, sa ii evite pe acesti nenorociti, sa ii lase sa treaca si sa le doreasca mereu sa moara singuri, linistiti, intr-un pom.

[There is a video that cannot be displayed in this feed. Visit the blog entry to see the video.]

Singurul clip pe care l-am urmarit a fost cel al lui Alexandru Mironov, cel care de altfel a fost la originea acestor randuri, restul idelilor fiind emise de niste persoane pe care personal nu le consider.  Asadar, l-am ascultat pe Mironov spunand ceva de genul ca 80% dintre romani cred ca Dumnezeu ne-a creat si ca discutia pentru acestia se opreste aici. Insa, spune el, mai sunt altii care cred in stiinta si in lucrurile demonstrate de aceasta, printre care  masurarea inceputului Universului prin asa numitul Big Bang.

Totusi, ambele afirmatii ale lui Alexandru Mironov sunt incomplete si il voi contrazice partial sperand sa nu il supar, desi stiu ca e suparat pe mine de cand eram mic pentru modul in care jucam sport.

Exista mai multe fatete sau nuante. Prima ar fi ca oamenii care cred in Divinitate, indiferent de cum s-ar numi ea,  nu pun capat discutiei si dupa aceea se apuca sa pliveasca iarba. Sunt multi care respira credinta, traiesc prin ea, citesc sau scriu despre ea, le da putere, intelegere, dorinta sa afle sau sa simta mai mult. Eu nu sunt neaparat unul dintre ei (sau cel putin nu la un asemenea nivel), dar in jur pot vedea exemple pe care le pot respecta sau intelege.

Si, punctul doi, chiar daca noi am ajuns acum, aici in acest moment ca urmare a unui Big Bang masurat de cuceririle stiintei, cine poate demonstra ca acesta mare explozie nu este tot rodul unei creatii?

De ce s-ar exclude creatia ca prim impuls al Big Bangului?  De ce s-ar exlude ideea ca cineva (sa ii zicem ‘Dumnezeu’, ‘Vasile’ sau ‘pantof’) sa fi luat o bucatica de asa zisa energie masurata de oamenii de stiinta, sa ii fi dat drumul intr-o oala aflata pe un colt de aragaz, pentru ca si azi ea sa se afle pe un foc la amestecat cu o lingura de lemn? Cu absolut nimic. De ce se pune in ecuatie Big Bang egal stiinta, dar nu e egal Creatie sau Divinitate? Toate pot purta fara probleme intre ele semnul =.

Desigur, in aceasta ecuatie se pune intrebarea cine l-a creat pe celalalt creator si asa mai departe, lucru care duce la un blocaj. Insa, la fel de bine cum se presupune ca acel atom omnipotent a dus la un Big Bang, se poate presupune si o creatie a unui creator omnipotent. O existenta a unui atom din nimic poate fi la fel de plauzibila logic cu ideea existentei unui creator suprem din nimic. Stiintific vorbind.

Noi suntem atat de complicati atat fizic cat si in interior, lucruri lasate de la Big Bang incoace, incat noi nu ne-am explicat pe noi, dar stam cu ochii pe cer.

Cand am vrut sa facem ceva inteligent am realizat computerele cu un creier similar ca functionalitate cu cel uman. Normal, mult mai simplist. Putem sti la ora aceasta daca nu cumva un computer, in microprocesorul lui mic, nu si-a explicat deja cum un Big Bang din siliciu l-a creat in urma cu 40 de ani?

Nu este corecta ideea de limitare a creatiei prin argumentele stiintei, pentru ca multe argumente aduse de stiinta provin din lucruri care nu se stiu si se doresc a fi explicate din putinele lucruri care se cunosc cu adevarat, la care se adauga  doar calcule sau masuratori intangibile. Vorbind despre Univers, cea mai mare descoperire cu adevarat stiitifica a fost ca Pamantul este rotund si ca se invarte in jurul Soareului. Cineva a ars pe rug pentru asta. Acum Hawking nu arde cand spune ca Universul se dilata, si nici Mironov nu arde convins Big Bang. Cam asta este si diferenta de impact si valoare a ‘descoperirilor’ stiintifice legate de Univers din ziua de azi.

Nivelul nostru de intelegere este la aceasta ora destul de grobian: la lucrurile pornite de la o simpla celula noi ajungem sa umblam cu bisturiul.

La fel cum un caine, pe scara evolutiei, nu a putut si nu va putea vreodata sa articuleze cuvinte cuvinte oricat ar incerca, nici noi  oamenii nu am aflat, de milioanele de ani masurati atat de bine de oamenii de stiinta, ceea ce ne intereseaza de fapt: cine suntem, de unde venim si incotro ne ducem. Si nici nu vom afla.

Limita este clara, iar semnatura acestor lucruri se afla probabil chiar in noi, in asa numitul ADN. Cine ne-a facut probabil a pus acolo un an si o semnatura, dar si acest ADN oricat ar vrea oamenii de stiinta sa il decodifice, nu se va putea. Asa cum Windowsul nu s-a putut sparge pentru ca semnatura, cheia se afla la Bill Gates, la fel si ADN-ul nostru va ramane pe veci codificat. Numai ca la noi  ‘cheia’ este in alta parte, pusa bine intr-un sertar. Sau a explodat cu totul la Big Bang.

Cine crede ca suntem doar niste bucati de carne pe doua picioare, niste victime sau beneficiari ai hazardului, ai Big Bangului, masurati de stiinta, cine striveste gandacii cu piciorul fara sa isi puna o intrebare se insala. Ar trebui ca atunci cand strivim un gandac de bucatarie cu piciorul sa ne intrebam de ce noi oamenii, care stim atat de bine cu Universul si mancam atat de bine pe paine Big Bangul, de ce la aceasta ora nu putem face noi un gandac. De la zero, nu sa clonam niste celule care apoi esueaza in chinuri. Noi inca lucram cu fier. Si lucram pe modelele altuia pe care incercam sa le modificam cu stangacie.

Fiecare are o parere despre ceea ce este in jur  la fel de lipsita de valoare precum cea a lui Hawking, a lui Mironov sau a mea de aici. Sau, in acelasi timp, la fel de valoroasa.

Inchei aceste randuri prin ceea ce spunea Socrate in niste pagini din Dialoguri (nu imi mai aduc aminte in care dintre ele si nici citatul exact, pentru ca nu imi place sa fac notite prin caiete). El fiind la un pas de moarte, sa fie executat, vorbea despre Divin si spunea ca nici el nu poate demonstra ca exista sau nu, la fel cum nimeni nu a putut. Insa, zicea Socrate, pentru el nu va fi o surpriza, o incununare mai frumoasa decat ca dupa moarte sa vada ca lucrul in care a crezut este adevarat. Cam asa ceva.

Am fost avantajati cu Franta de gazonul execrabil si o puteam face chiar intentionat, daca eram destepti. Aveam o scuza pe care nici nu mai trebuia sa o explicam, istoria sta atat de bine marturie in favoarea noastra, ne vine ca o manusa fina din piele de caprioara care acopera o mana de lemn. Puteam sa tacem si sa mergem mai departe, oricum avem un Stadion National fara Nationala, am luat un 0-0 cu Franta, bodaproste.

In Romania, in constructii, ‘meseriasii’ sunt putini. Atunci cand cu adevarat exista ‘meseriasi’ prea putini au afaceri cu Statul, cu Primariile, segmente unde mafia se reaseaza permanent dupa alte criterii. Firma care a facut gazonul nici nu va fi exclusa din contract, nici nu va da faliment. Ca dovada, seful ei nici nu este interesat, nici nu il vezi la fata ca sa-l scuipi. Este bine-mersi si daca a dat o declaratie a facut-o din snobism, din fronda. Firma care a facut gazonul este una de casa care lucreaza cu Statul, lucreaza si cu FRF, asa ca daca acum de ochii lumii nu va incasa un mizilic de cateva zeci de mii de euro o va compensa cu sutele de mii din contracte politice viitoare sau cu milioanele din cont.

In afara de Oprescu (care a iesit cel mai sifonat din acest caz si poate pierde alegerile dintr-un eveniment ce credea ca ii poate aduce victoria), alaturi de echipele de club care sufera fizic pentru ca se bazau pe aceasta arena in contextul bramburelii si pierderii stadioanelor clasice,  cam pe nimeni nu ar trebui sa mire sau sa afecteze calitatea slaba a ierbii de pe Stadionul National.

Asa cum se spune ca Oprescu a interzis la imn pronuntarea versurilor cu ‘Traian’, de ce nu ar fi posibil la fel de bine ca ‘Traian’ sa fi fost in spatele slabei calitati a gazonului, cu scopuri tot politice. E doar o speculatie personala, interesanta ce e drept, dar cazuta in paranoia zilelor noastre in care tot ce se intampla in tara asta e Basescu…

Cine a construit ceva in Romania stie foarte bine. Am aflat recent cum in blocurile noi se dau gauri prin grinzi de rezistenta pentru a face loc greselilor de proiectare a tevilor instalatiilor sanitare, cum normele de beton nu se respecta nu neaparat din statiile de beton, ci pentru ca pe drum betonierele sa ‘ratacesc’ si vand betonul unora inlocuind cu apa ce au dat pe sub mana. Cum se foloseste fier-beton din  Bulgaria si Turcia, desi proiectul este calculat pe fier romanesc cu alte caracteristici tehnice. Nimeni nu tine cont de nimic, la fiecare pas se fura si se schimba proiectele fara sa iti dai seama, atat la nivel mare, cat si mic. Se merge mai departe fara nici o raspundere reala.

Ne suparam acum ca o iarba nu a stat bine si nu mai putem respira, toata presa scrie despre asta. Nu iau apararea nimanui, este impardonabil, dar nu trebuie sa uitam ca am avut nevoie de 22 de ani ca sa avem pe ce sa punem o asemenea iarba… 22 de ani. Aici e drama.

S-o repara iarba, dar sa vedem ce va fi la primul cutremur mare si cum va rezista Stadionul National.  Nu vreau sa pun pariu, dar este posibil ca la acel moment iarba sa stea deja bine, iar zidurile nu. Iar baietii care s-au ocupat, ca si acum, sa spuna senini ca e normal ce se intampla… E absolut normal, nu stiu de ce se mai mira lumea.

Scabal si Brioni erau firmele de unde si-a cumparat Becali costumele pana in 2009. Tusea daca nu purta aceaste carpe de 15.000 de euro bucata, preferate si de Marlon Brando in celebra serie de filme “Nasul”, dar si de miliardarul american Donald Trump.

Aparea constant la emisiunea “Nasul” si flutura cate un ceas de aur, laudandu-si costisitoarele obiceiuri vestimentare, de fapt niste gesturi de inteles, tipice pentru cei care de pe azi pe maine trec de la tramvai la Mercedes.

In 2009, sfidand criza, a cheltuit nu mai putin de 150.000 de euro pe cateva costume Brioni si Scabal, asa cum fusese obisnuit in ultimii ani, atunci cand terenurile isi mareau valoarea si se faceau ‘afaceri’ din nimic.

In august 2011, pentru nunta lui Borcea, Becali a cumparat patru costume de la un designer roman pe nume Alexandru Ciucu (nu am auzit de el). Pretul tuturor costumelor nu poate ajunge la costul unei singure maneci de pa un Scabal sau nici macar la despicatura din spate de la un Brioni.

Oricum, pentru el pare un plus de cheltuiala dupa ce a fost vazut recent iesind de la Casa de Moda Venus, acolo unde i s-au luat masurile pentru sacouri si pantaloni. Ceea ce nu e deloc rau. Daca era mai in banca lui si nu ar fi aruncat zeci de mii de euro pe Scabal si Brioni acum poate ar fi avut bani sa plateasca o amarata de chirie pe Ghencea si poate ar fi scapat si de imaginea de dandy snob parvenit.