Vadim Cusnarencu

Intre emisiunile de sport si Mondenii. Despre CFR Cluj si altii

M-am uitat ieri seara la partida lui CFR Cluj cu Otelul. Dupa meci am ramas involuntar pe Kanal D si am zis macar sa ascult, daca nu sa privesc, dupa nu stiu cat timp, o emisiune de sport. La cinci minute am simtit o senzatie la stomac pe care am pus-o pe seama ingerarii unei cantitati prea mari de prajitura cu branza. Cu o zi inainte ma uitasem dupa mult timp la televizor la o emisiune in care fusesera invitati Ilie Nastase, Gica Hagi si Nadia Comaneci. Nu avusesem aceeasi senzatie, pentru ca la acea ora nu mancasem inca respectiva prajitura cu branza.

Multi invidiaza CFR Cluj pentru locul din clasament. M-am uitat pentru prima oara in acest an la un meci de-al lor, cap coada, si pot sa spun ca isi merita pozitia 1. Joaca cel mai bun fotbal, un fotbal care nu are legatura cu nimic altceva din ceea ce arata Steaua, Dinamo, Rapid si alte echipe din Liga 1. Nu vezi in campionatul nostru atatea pase precise, atatea incercari inteligente de a intra in careu, atatea idei bune de a marca. Otelul a fost victima sigura din minutul 1 si, chiar daca la un moment dat a fost aproape de egalare, nu se punea problema invingatorului din acest meci. Astept curatenia de iarna la Steaua, Dinamo si Rapid, altfel ‘CFR’ scrie pe noi in Liga Campionilor. Nu sunt cabotin: as vrea sa mearga acolo totusi o echipa din Bucuresti, fara a nega nici un moment meritul clujenilor. Nu neaparat din snobism.

S-a terminat partida Clujului de la Kanal D si a inceput o emisiune sportiva. Cum de luni de zile nu m-am mai uitat la asa ceva, am zis sa las totusi televizorul deschis in spate si sa ascult macar ce se spune. Invitati Cristi Borcea, Ion Craciunescu.

Craciunescu si Borcea au inceput sa depene amintiri, asa la gura sobei, ca intre baietii care stiu un lucru sau doua despre un lucru sau doua, sub fata zambareata a moderatorului Florin Cosmin Cernat. Despre meciuri trecute, cartonase date sau luate, eliminari controversate, ca de ce Camataru in Steaua – Dinamo si asa mai departe. Un dialog prietenesc cu pronume de politete, un fel de banca din Cismigiu in varianta Big Brother. Eu cu ce gresisem?

La acel moment am simtit ca placintele cu branza ingurgitate dupa ora 18:00 incep sa isi cam faca de cap. Ca sa fiu sigur ca nu sunt totusi alte cauze am schimbat postul de televiziune. Am vrut sa dau pe Minutul 91, dar de cand TVR nu mai are Liga 1 nu m-am mai uitat si nu stiu daca mai exista emisiunea. Am trecut pe la Realitatea unde scria mare ceva de genul “Danciu la golul 106”. Sper sa nu gresesc cifra. Am schimbat pe loc, interesant subiect, meciul fusese cu o zi inainte. Am vrut sa dau pe Recursul Etapei, dar cum pe Antena 1 nu era nimic de genul asta mi-am adus aminte ca emisiunea fusese mutata pe Antena 2 sau 3. Posturi pe care nu mi-am facut onoarea sa le trec in memorie.

Asa ca am ajuns pe Prima Tv, la emisiunea Mondenii, unde Banel Nicolita incerca sa cucereasca o fata la restaurant, apoi Becali a intrat la concursul tampitilor de cultura generala si a fost invins de o fata de clasa a V-a, inainte sa il puna pe Smarandescu sa il bata mar pe Nicolita in ring. Era sa mor de ras, asa ca am schimbat nitel la Craciunescu si Borcea ca sa ma ia din nou senzatia de la placintele cu branza, pentru contrabalansare.

Nu stiu cat de cunoscuta este aceasta emisiune, Mondenii, ce rating are si cutare cutare, insa bate de departe Vacanta Mare si pe Divertis (emisiuni care nu stiu daca mai exista) la care nu mai radeai nici daca te dadeai cu praf de scarpinat sau daca Benny Hill se ridica din morti si iti dadea un spectacol privat.

Pentru ca week-endul asta am batut recordul personal si am stat adunat la televizor cred ca vreo 2 ore, as vrea sa nu uit sa spun ceva si despre o emisiune tv de sambata, de la Realitatea. Au fost adunati acolo pe trei scaune unul langa altul, Ilie Nastase, Gica Hagi si Nadia Comaneci. Pusi in linie precum Ceausestii la zid in decembrie ’89, au fost ridicati in slavi (pe buna dreptate!) de Maestrul Tatulici, doamna Liiceanu, domnul Cristian Topescu si un domn cu ciorapi verzi, usor incretiti pe glezna, care se pricepea foarte bine si al carui nume imi scapa.

Tema emisiunii dorea sa atinga modalitatea ideala prin care cei trei mari fosti sportivi ar putea fi folositi de Romania pentru binele public, pentru imaginea sportului, pentru vorba lui Videanu ‘proiecte mari’. Care Romania, care imagine, care sport, care ‘proiecte mari’?

Nu am prins inceputul emisiunii si nu am stat nici pana la final pentru ca se cam batea apa in piua, totul garnisit cu ode in metru antic (total meritate!). Insa, Maestrul Tatulici a ridicat urmatoarea intrebare: de ce o Banca din Romania a avut ideea sa isi promoveze imaginea prin intermediul celor trei fosti mari sportivi, iar statul roman nu poate face un lucru asemanator? Nu cred ca s-a dat raspunsul, dar acesta este simplu: sumele pe care banca respectiva le-a platit nu rezoneaza cu idealismul statului roman si poate nici cu idealismul celor trei fosti mari sportivi, deja in etate.

Nu spun asta pentru a materializa imaginea celor trei mari legende, intrate demult in lumea imateriala. E normal ca nimeni sa nu lucreze pe gratis. Insa eu ma intreb, asa ca un prost, la banii pe care Nastase, Hagi si Nadia ii au, la cate relatii au, de ce nu fac ei lucrurile pe care le viseaza cu atata ardoare? Nasti ameninta de ani de zile cu o academie de tenis care nu se mai face. As vrea si eu sa fie asa ceva pentru copiii mei, ca sa nu ii trimiti peste mari si tari la Bolettieri. Nadia spunea ceva de o scoala de gimnastica. Hagi a spus ca nu are nici un vis si a explicat si de ce: parerea proasta pe care o are despre ceea ce se intampla in Romania il face sa se concentreze pe el, iar pe altii sa ii lase la o parte. O parere foarte sincera si corecta de altfel.

Viata de sportiv e grea. Bjon Borg ajunsese sa isi vanda rachetele de tenis ca sa isi cumpere de mancare. Tyson e haituit prin puscarii. Michael Jordan a fost fortat sa se lase de baschet (spun gurile rele) si sa se apuce de baseball, pentru ca apoi sa revina pe teren numai daca o facea in capitala Washington DC, ceea ce s-a si intamplat. Boris Becker a platit cu bani grei un sex oral cu o negresa, pentru ca femeia transferase ‘incarcatura’ si se inseminase artificial la un spital. Monica Seles a fost injunghiata si oprita din drumul de a deveni cea mai mare jucatoare din istoria tenisului. Asa cum spuneam, viata de sportiv e grea.

As vrea ca Hagi, Nastase si Nadia sa se puna contra sistemului cu razvratirea cu care stateau zeci de ore pe saptamana la antrenamente. As vrea sa ramana in memoria publica si cu altceva decat gloria care i-a adus pe trei scaune in linie la Realitatea Tv. Sa ridice noi talente care sa ii depaseasca, sa nu se mai planga si sa nu mai fie compatimiti cu melancolia din care regizorii de film romani nu reusesc sa iasa. Sunt si cazuri mult mai grave, iar ei, saracii, sunt bogati si pot face multe, chiar si singuri. Sau nu. Nu e nici o problema.

E plin de neamuri proaste calare pe pur-sange, nu trebuie sa facem emisiuni tv ca sa ne dam seama de asta. Gica Petrescu a murit intr-un apartament mizer. Sa nu astepte nimeni de la conducatorii romani altceva decat demagogia pe paine deghizata de Caragiale in ‘comediile’ sale. Nu e nimic nou si nimic de netrecut.