Vadim Cusnarencu

Nu a fost nici un erou

Astazi Procuratura a facut publice primele imagini video surprinse de una dintre camerele video aflate in holul Sectiei de Reanimare a nou-nascutilor de la Spitalul Giulesti. Ceea ce s-a intamplat acolo arata lucruri dramatice.

Camera video surprinde unghiul indreptat spre salonul care arde, a carui usa era inchisa cu card de acces. Intre camera video si usa inchisa se afla un hol intesat de lume si o usa dubla, deschisa.

Holul este plin de lume, zeci de oameni care stau acolo sau se fataie, cadre medicale sau parinti. Fumul este evident din primele secunde de imagini, este clar ca filmul intra direct in timpul incendiului, fara a se putea sti de cat timp incepuse focul sau de cand lumea se adunase acolo. Momente bune nimeni nu face nimic, oamenii se uita si nu actioneaza. Cine stie de cate minute vitale dura situatia.

Trec momente bune pana cand o persoana forteaza salonul. Un tata al carui copil se afla inautru. In momentul in care usa salonului inchis este sparta, se vede o flama rosie, iar fumul acopera definitiv imaginile. Apoi nu se mai vede nimic.

Trec peste lipsa de asistenta din spital  sau peste defectele acestei tari de care ne impiedicam la fiecare pas, deseori mortal. Ele sunt clare, le stim, ne risipesc energia si nervii si le injuram in fiecare zi. Ele nasc personaje odioase de care ne impiedicam zilnic in cercuri de munca sau sociale, la volan, in parc, la Zoo, in relatia cu autoritatile sau pur si simplu prin muianele de porci de pe ecranul tv.

Raman minutele acelea in care iese fum si lumea se uita. Nu s-a desprins nimeni de acolo care sa sparga rapid acea usa. Macar o usa sparta din timp, la primul semn de fum, ar fi adus un aer vital in interior. Lumea a stat inerta mirosind fumul si vorbind, in timp ce acei nou-nascuti se sufocau si o parte mureau. Niste nou-nascuti si asa veniti pe lume cu handicapul nasterii premature au primit un pumn de la cei maturi ca sa aiba o intrare si mai grea. Sau o iesire mai rapida.

Chiar daca nu arata nimic violent, imaginile sunt mult mai dramatice prin nepasarea si lipsa de reactie a celor de acolo, in fata scenei tacute care se petrece dincolo de zid pe care sincer incerc sa mi-o reprim in imaginatie, nici nu vreau sa ma gandesc la cum arata, de trei zile ma doare capul.

Nu ma uit la televizor. M-am uitat zilele acestea pe apucate, la aceasta tragedie. In fata ei orice paleste si imi dau seama, inca o data, cata dreptate si cat de uriasa e Ferma Animalelor a lui George Orwell.  Porcii din Ferma Animalelor, ajunsi la putere ca sa aduca dreptatea (sau sum s-ar zice azi “sa aduca democratia”) omoara si tot ei vin cu discursuri pompoase.

Porcii discuta doct afaceri pe milioane in domeniul sanatatii, transportului, agriculturii. Intre timp, niste copii ard in spital. Daca nu avem eroi care sa ii extermine pe primii, din pacate nu am avut un erou care sa opreasca drama de la Giulesti.