Michael Jordan a intrat in Hall of Fame: talentul contra baietilor din organizatii
September 13th, 2009 | by Vadim Cusnarencu |Michael Jordan, cel mai bun jucator de baschet al tuturor timpurilor, a fost introdus sambata noapte in Cartea de Aur a NBA (Hall of fame). El a tinut un discurs de 22 de minute in care a avertizat ca poate va reveni la 50 de ani. A insistat persistent asupra spiritului sau de invingator si asupra unor momente alaturi de familie, toate cosiderate neimportante de presa americana. In loc sa primeasca laude pentru o cariera de exceptie, a primit in presa din SUA critici de la cei care au vazut tot discursul ca pe o lauda de sine si ca pe o uitare la adresa unor oameni care l-au ajutat cu adevarat. Totusi, printre randuri, cred ca o anumita afirmatie a lui Jordan a dus la acest val de articole negative in SUA. O afirmatie cu bataie lunga, care i-a deranjat pe unii de sus.
Ceea ce ramane este Michael Jordan si jocul sau de exceptie, sintetizat la finalul discursului sau prin niste cuvinte frumoase, memorabile.
“Jocul de baschet a fost totul pentru mine, refugiul, locul in care am mers mereu cand am vrut sa gasesc incredere si pace, a fost o sursa de durere intensa, dar si un izvor al celor mai intense sentimente de bucurie si satisfactie, asa cum nu va imaginati. A fost o relatie care a evoluat in timp si care mi-a dat respect si iubire pentru acest joc. Mi-a oferit o platforma de a imparti pasiunea pentru joc alaturi de milioane de oameni, a oferit milioanelor de oameni optimismul si dorinta de a-si atinge scopurrile prin munca, perseverenta si atitudine pozitiva. Chiar daca am intrat in Cartea de Aur nu privesc acest lucru ca pe un sfarsit al relatiei mele cu jocul de baschet, ci o continuare a ceea ce am inceput cu ani in urma. Poate o sa ma vedeti jucand la 50 de ani. Nu radeti, pentru ca limitele, la fel ca si fricile, sunt de multe ori doar iluzii“.
Jordan l-a amintit pe Scottie Pippen la debutul discursului, aflat si el in sala. Ce duet era atunci la Bulls si cum pe vremea aceea mii de fani ai NBA, printre care si eu, urmareau noptile meciurile la televizor, pe antene de satelit mai mult sau mai putin improvizate.
Fanilor de atunci si de acum sa nu le dea presa americana lectii de morala si analize semantice pe propozitiile lui Jordan la intrarea in Hall of Fame. Da, a fost cel mai bun si asta nu e nici o lauda de sine cand spune ca a incercat asta, recunoscand in acelasi timp ca nu se poate compara el cu alti jucatori din alte generatii. Da, a facut totul sa castige si asta nu e nici o rusine. Da, nu i-a amintit pe toti acolo pentru ca nu a vrut asta si pentru ca oricum i-a amintit mereu pe toti ani de zile de le-au sarit capacele.
Jordan a lasat totul pe teren si nu prin niste cuvinte mai mult sau mai putin potrivite, mai mult sau mai putin complete, mai mult sau mai putin arogante.
Au fost cuvinte venite dintr-o inima de campion, dintr-un jucator de baschet atat de elegant, talentat, dotat, original, unic si revolutionar incat plebea americana nu l-a mai inteles si poate l-a uitat acum cand il vede la un costum in afara terenului de baschet, suparandu-se ca are tupeul sa spuna ca a castigat si a incercat sa fie cel mai bun.
Presa americana l-a mai criticat pe Jordan pentru ca fostul star al lui Bulls l-a contrazia pe unul dintre oficialii din birouri care spunea ca “organizatiile castiga campionatele“. Jordan a ras si a spus ca “jucatorii castiga campionatele. Nu incercati sa aduceti organizatiile in fata jucatorilor pentru ca, la sfarsitul zilei, jucatorii se duc acolo si joaca. Voi, baietii din organizatii, trebuie doar sa ne platiti“.
Sa fie oare baietii din organizatii aceia care au dus la prima si cea mai surprinzatoare retragere a lui Jordan? Eu asa banuiesc, dar totul va ramane la stadiul de banuiala. Oricum, in 2009, la intrarea in Hall of fame, mi s-a parut ca Jordan a tinut sa le-o plateasca “baietilor din organizatii”, chiar si printre randuri, ceea ce poate fi explicatia acestui val de articole negative fara precedent.
Ce este NBA acum? O adunatura de baieti din Bronx care habar nu mai au de baschet. Sa fim serios, acum NBA-ul este zero. Oamenii are au jucat baschet in anii ’80 si ’90, varfurile de atunci Isiah Thomas, Magic Johnson, David Robinson, Larry Bird, Scottie Pippen, Charles Barkley, Kareem Abdul Jabbar (omul care a inventat carligul), Karl Malone, John Stockton si chiar Shaquille O’neal (iar lista este deschisa, ma va critica presa americana ca nu i-am amintit pe toti), chiar jucau jocul de baschet. Jordan, peste toti cu detenta lui si eleganta lui suprema, cu inteliganta lui absoluta asupra acestui joc, a incununat varsta de aur a unui sport care acum se zbate in mediocritate si traieste pe spatele celor retrasi.
In 2001, Onlinesport.ro a fost primul site din Romania care a avut sectiune separata de NBA. A fost in cinstea lui Jordan.
embedded by Embedded VideoYouTube Direkt
“Don’t laugh,” Michael Jordan warned.
No one’s laughing anymore.
Once and for all, Michael: It’s over.
You won.
19 Responses to “Michael Jordan a intrat in Hall of Fame: talentul contra baietilor din organizatii”
By Ovidiu on Sep 13, 2009 | Reply
“A insistat persistent” e pleonasm!
By Paul on Sep 13, 2009 | Reply
In general, nu sunt de acord cu ce scrie Vadim, dar de data asta chiar nu este nimic de contestat. Sportul in general (cu foarte putine exceptii) cunoaste o noua etapa din viata lui, cea in care este folosit ca o unealta pentru a ajuta cauza diverselor organizatii sau diversilor indivizi suspiciosi(vezi familia becali – cancerul fotbalului romanesc).
@Ovidiu, tu te comporti exact ca presa americana mentionata in articol, scoti in evidenta un lucru lipsit de importanta, nebagand in seama ce este cu adevarat important. O mentalitate slaba, care nu poate sa ne duca nicaeri.
By Dod on Sep 13, 2009 | Reply
Nu am citit criticile din presa americana dar nu vad ce critici ar putea sa aduca un jurnalist nepartinitor fara invidii si frustrari absurde lui MJ. Ani la rand NBA era sinonim cu numele lui iar Chicago Bulls nu cred ca ar fi reusit sa castige prea mult fara el. Finalele cu Utah sunt memorabile incredibil de spectaculoase si mult mai meritorii ptr dvd-uri de colectie decat meciuri cu Slovan Liberec. Tin minte cum stateam treaz nopti intregi doar ptr a-l vedea pe Jordan. A fost un jucator imens, unic si inegalabil. Probabil ca s-a retras prea devreme, dar s-a retras in glorie si, cred eu, ca nu ar fi trebuit sa revina la Washington cand era cam tarziu sa mai fie la fel de decisiv ca in anii ’90.
Urmaresc NBA din anii 90 si e corect sa spui ca jucatorii nu mai sunt aceeasi poate si ptr ca acum vin din alte medii sociale mai elevate celor din anii ’80. Jucatori ca Malone, Barkley si Robinson veneau din ghetto-uri si aveau un trecut mizerabil de invins in fiecare meci. Sunt jucatori senzationali si azi, totusi nu ca MJ, dar sunt: LeBron James, Dwyane Wade, Kobe Bryant (ajuns la maturitate in sfarsit), Dwight Howard, veteranii Tim Duncan, Allen Iverson, Ray Allen, Kevin Ganett, Jason Kidd si europenii Pau Gasol, Tony Parker, Nowitski si Turkoglu. NBA ramane un spectacol extraordinar indiferent de jucatorii care se retrag. SHow must go on!
By vadim on Sep 13, 2009 | Reply
Pe Yahoo autorul (dupa mine un frustrat, un nimeni sau unul pus sa scrie contra la comanda) incheie:
“Don’t laugh,” Michael Jordan warned.
No one’s laughing anymore.
Once and for all, Michael: It’s over.
You won.
Uite aici critici:
ChicagoNow: http://www.chicagonow.com/blogs/professor/2009/09/alas-michael-jordan-reveals-his-dark-side.html
Washington Post: http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2009/09/11/AR2009091103248.html?wprss=rss_sports/wires
Yahoo: http://sports.yahoo.com/nba/news?slug=aw-jordanhall091209&prov=yhoo&type=lgns
Iar titlul de pe Daylife este mare pe poza lui: Hall of Infamy.
By Dod on Sep 13, 2009 | Reply
Ms de link-uri. Cred ca este tipic mass-mediei din State sa ridice in slavi un artist/sportiv si sa il linguseasca atunci cand e sus dar cum cade cum il taraste in noroi, il scuipa si ii infige bocancul in figura intr-un acces de amnezie uimitoare, cam ce i-au facut si lui Michael Jackson. Tipul asta de pe Yahoo, Wojnarowski, probabil vreun fan Utah, nu cred ca e pus la comanda, ci doar e frustrat. Si ce daca Jordan transforma totul intr-o competitie, chiar el explica la inceputul discursului ca s-a nascut intr-o familie in care se concura ptr orice. Iar washington post repeta postul lui Wojnarowski pe alta voce. Se pare ca la ei e mai comod sa se mearga la unison.
By bogdan on Sep 13, 2009 | Reply
Draga Vadim,
Este primul tau articolla care nu am absolut nimic de comentat(de rau)!
Despre acei jurnalisti, nu e nimic de spus. Aproape sigur baietii din organizatii s-au simtit neglijati si au reactionat! Dar acei baieti din organizatii ar face bine a-si reaminteasca exact cati bani a incasat NBA datorita lui Michael Jordan. Datorita lui, in anii 90 vizibilitatea si incasarile NBA au ajuns la un nivel pe care nu indrazneau nici macar sa-l viseze. Despre jucatorul si omul Michael Jordan, s-a spus aproape tot ce se putea spune. A avut o influenta covarsitoare asupra jocului si asupra jucatorilor. E de prisos sa reamintesc ca Pat Riley(sau Chuck Daly) daca nu ma insel inventase asa-zisele “Jordan rules” prin care incerca sa-si ajute jucatorii sa se apere la MJ. Nu a reusit evident. Jordan a fost si va ramane unic. Sunt atatea jocuri memorabile ale lui, dar parca cel care m-a impresionat cel mai mult a fost jocul impotriva calor de la Utah, in care MJ a jucat cu febra si suferind de gripa reusind sa castige de unul singur meciul.
De remarcat si atitudinea adversarilor la adresa lui, care nu isi ascundeau admiratia fata de el si fata de amprenta pe care a lasat-o asupra jocului de baschet. E suficient sa ascultati declaratia lui Stockton pentru a putea sa va dati seama de asta.
By Ovidiu on Sep 13, 2009 | Reply
Paul, mentalitatile germanice si asiatice (in special cea japoneza) se bazeaza pe corectitudine si certitudine. Ele au ajuns departe iar noi, cu mentaliatea: “lasa ca merge si asa” nu am ajuns inca nicaieri.
Eu nu l-am criticat pe autorul acestui articol (in speta Vadim) ci am atras doar atentia asupra unei greseli poate neintentionate. Asta nu are nimic de-a facea cu calitatea, pe fond sau forma. a articolului.
De bine!
By vadim on Sep 13, 2009 | Reply
Ovidiu, Eminescu facea pleonasme cand spunea “coboara-n jos luceafar bland”? Scrisul permite multe. Spui ca a insista persistent e pleonasm si ai dreptate, dar fiind o figura de stil se poate permite conform normelor gramaticale in vigoare. Multumesc de atentionare (nu a fost una rautacioasa, ci constrcutiva, am vazut asta), dar las textul asa cum e pentru ca vreau sa dau acest sens.
By catalin on Sep 13, 2009 | Reply
Vadim, tu vezi conspiratii si in cele mai inofensive situatii. Baschetul este un joc de echipa. Intreg sportul profesionist american, incluzand baschetul, este bazat nu numai pe talente ca MJ (talent necontestat in nici unul din articolele mentionate de tine), dar si pe “organizatii” (CLUBURI) (pe langa talente trebuie si “umplutura”). Atat jucatorii cat si organizatiile sunt necesare pentru a realiza performante. Ignorand una (asa cum lui MJ ii place sa faca) inseamna sa fii nerealist la intregul mecanism.
Daca ai fii citit presa americana de-a lungul ultimilor 15 ani (sunt sigul ca Dod o face cu regulatitate pentru ca pentru el aceste articole sunt “tipice pentru mass-media din State”) discrepanta dintre baschecbalistul MJ si omul MJ au fost pe prima pagina a ziarelor de nenumarate ori (ba probleme cu familia, ba probleme cu colegii de echipa etc.). In aproape toate cazurile a rezultat ca omul MJ nu se ridica la nivelul celui de pe terenul de baschet. Decernarea titlului nu pare sa faca nota discordanta cu restul. In definitiv unul ca MJ nu este nici primul si foarte probabil nu va fii nici ultimul, cu un astfel de caracter in sport in general (insa sunt de acord ca mult mai rar ca talent).
Sunt surprins sa vad articolul din Washinton Post in lista ta cand acest articol nu aduce nici cea mai mica critica lui MJ (si pentru tine reprezinta un articol scris “la comanda”). Apropos cine este la comanda dupa tine?. Ma amuza cum blogari ca tine vin sa critice ziare ca WP care totusi si-au creat o reputatie de-a lungul a multor ani si de-a lungul a multor articole. Asa cum si Ovidiu scrie, ce are a face calitatea sau obiectivitatea in aceste bloguri daca la tine deviza e “lasa ca merge si asa”.
By catalin on Sep 13, 2009 | Reply
Bai Vadime, m-ai dat gata cu comparatiile dintre pleonasmele lui Eminescu si ale tale. Daca ai ajuns la nivelul asta de gandire ar fii cazul sa reconsideri cum s-a compartalt MJ la ceremonie (tu ar trebuii sa fii primul care il intelege).
By Paul on Sep 13, 2009 | Reply
Ovidiu, ai uitat o chestie, mentalitatile pe care le amintesti mai au o caracteristica foarte importanta … aceea de a incerca tot timpul sa realizeze ceva constructiv. Ar fi fost de apreciat daca ai fi comentat ceva pe marginea continutului articolului, daca ai fi adus argumente (pro sau contra) decat sa scoti in evidenta o greseala oarecare.
By catalin on Sep 14, 2009 | Reply
Vadime, pentru ca vad ca iti permiti sa faci comparatii cu Eminecu, sau sa vorbesti despre “figuri de stil in conformitate cu normele gramaticale in vigoare” (aoleu), iti propun un alt subiect de discutie: etimologia cuvantului sterilitate.
Nu ma refer la cea sexuala ci la cea mentala. Spre deosebire de cei doi pe care ii mentionezi aici, Michael Jordan si Eminescu, care au creat fiecare in felul sau, comentariilor tale (subiecte de discutii sau bloguri cum vrei sa le numesti) le lipsesc cu desavarsire ideile. Ele sunt fie copii partiale ale altor idei prezentate in alte articole, sau pur si simplu o negare a altor idei (in general ceva ce se invarte in jurul “America e sursa raului” sau “conspiratia marilor corporatii”). Mentionez toate acestea deoarece cred ca o anumita decenta trebuie sa existe in toate, sau ca sa il citez pe Paul, “incerca tot timpul sa realizezi ceva constructiv” (Paul e suparat pe Ovidiu dar uita ca Vadim gazda sufera cronic de asa ceva).
By Cristian on Sep 14, 2009 | Reply
Ai dreptate Vadime, NBA-ul a ajuns un circ de doi lei, baschetul de calitate s-a mutat in Europa. Respect maxim pentru Jordan si pentru totii marii jucatori care m-au facut sa iubesc acest sport.
By Vlad on Sep 14, 2009 | Reply
Oameni buni, pricepeti. Nimeni nu-l ataca pe Jordan jucatorul, nici chiar tipul de pe yahoo care zice foarte clar “Michael, you won”. Ce se critica e personalitatea lui, ca e agresiv, rau, razbunator, arogant, samd. Toate astea sunt adevarate si daca voi nu le stiati, nu v-ati documentat suficient. Toti cei din NBA si din preajma lui le stiau, insa problema pe care o ridica ei este ca Michael ar fi trebuit, vezi doamne, sa minta, sa fie umil, supus, sa fie Michael cel din reclame, amabil, dragut, respectuos. Nu sa faca misto de toti cei pe care i-a ingenunchiat pe teren de-a lungul carierei. Iar aici nu le dau nici eu dreptate acestor jurnalisti si fani ce s-au simtit jigniti. Acesta este Michael Jordan, cel mai bun baschetbalist din toate timpurile si asa trebuia sa intre in istorie.
By Dana on Sep 16, 2009 | Reply
Hei Vadim,
Nu stiu daca esti Vadim cu care am facut liceul Lazar…limbi straine
Te-am cautat pe facebook…speram sa mai gasesc colegi vechi.
Salutare..:-)
By vadim on Sep 17, 2009 | Reply
Dana, da eu sunt, dar nu am profile pe nici o retea sociala nu ma intereseaza. Tu la ce clasa erai? Cu Alina in clasa parca?
By Bogdan on Sep 19, 2009 | Reply
Nu vezi prietene ca-i OM? Nici nu trebuia comentat articolul!
By Bogdan on Sep 19, 2009 | Reply
:)))))) Acum am citit si ce a scris Dana… uite ca ai gasit aici colegi de generatie si de an!
By car insurance quotes on Jun 5, 2016 | Reply
Querida Norma, também ando me surpreendendo com a rapidez do tempo. Espero apenas estar aproveitando rs…Tenha um feliz 2012 com dias sempre melhores, viu?Beijinhos e muita paz.