Am avut primul laptop de la cel.ro si apoi tot de la ei primul televizor LCD. Se intampla in urma cu poate sapte ani. Cel.ro era un magazin inceput de doi baieti tineri care isi facusera (asa cum facusem eu onlinesport.ro) singuri siteul fara sa aiba mult habar de programare. Se pricepeau la vanzari si la produsele IT, erau foarte pasionati si muncitori, motiv pentru care au avut mare succes. L-au dus de la ceva mic la un magazin de top in toti anii astia.

Cel.ro este fara indoiala cel mai important magazin online de IT independent din Romania si, daca este sa scoatem afacerile similare controlate de cei care detin si emag.ro, intra lejer pe podium in tara noastra. Pentru mine a avut si are si acum renumele celor mai bune preturi la unele produse importante.

L-am vazut, asa cu ochi de reporter, pe Tiberiu Pop (proprietarul cel.ro) cum venea si raspundea intrebarilor clientilor legate de produse sau ii chema in birou sa le arate nu stiu ce. Multi, dupa ce se trezesc intr-un sediu de doua sau trei etaje, vin numai la costum, au biroul la ultimul palier si nu mai vor sa stie de cei care le calca pragul.

Trecand peste si revenind la subiect, povestea aparuta zilele astea cu iPadul 2 spart de cel.ro personal nu o cred. Ca sa fiu mai clar, nu cred nici ca produsul a fost trimis spart de cel.ro si nici ca, indiferent de ce ar fi fost, cel.ro nu vrea sa ii ofere unui client un serviciu de calitate, o amintire placuta si sa ii schimbe aparatul chiar daca lucrurile in care Ipadul a ajuns in halul ala sunt incerte.

Am si eu o experienta negativa cu emag.ro, ca sa o aduc in contrapartida la cea cu ipadul de la cel.ro.  O cunostinta a cumparat de la emag.ro un televizor LCD Samsung (nu mai retin modelul), iar a doua zi acesta s-a stricat, pur si simplu nu mai pornea. Au venit unii de la garantie (sau de la emag – chiar nu mai retin) care i-au puricat tot, s-au uitat ‘cu lupa’ la aparat si au verificat pana ca si cutia ca sa fie intacta, inainte sa il primeasca inapoi.

Dupa aproximativ o saptamana i-au adus televizorul acasa. Nu era nou si inlocuit, ci reparat. Un aparat care mersese nici cateva ore la un pret de peste 2.000 de lei a fost peticit la interior in loc sa fie considerat defect de fabricatie. Spre deosebire de momentul in care fusese preluat de acasa, LCD-ul i-a fost de data aceasta rapid pus in brate si baietii de la garantie au spalat putina. Dupa ce l-a montat, tipa a observat ca piciorul postamentului nu se mai potrivea cum trebuie si televizorul statea putin stramb pe masa.

Asadar, in mod cert, cand te ocupi cu vanzarea online a acestor produse pot aparea probleme. Asta nu inseamna nici ca  magazinul cel.ro isi face o obisnuinta din a livra ipad-uri sparte si nici ca emag.ro nu are o regula sa vanda televizoare care se strica dupa nici 24 de ore de la momentul punerii pe mobila. Pur si simplu se intampla.  Important este sa se ia masuri rapid, in folosul si sprijinul celui care a platit. Si asta se si face, comertul online in Romania functioneaza bine, in ciuda acestor scandaluri pe care mai mult le vad intepaturi chiar intre protagonisti, asa de la distanta, praf in ochi dat pe bloguri.

Daca ar fi sa cumpar acum un Ipad 2, m-as uita si la cel si la emag. Unul de 64Gb negru este la emag.ro 3.499 redus de la  3.549, iar la cel acelasi produs costa 3.299. Da, as risca sa vina spart pentru un pret aproape cu 10% mai mic si m-ar enerva ca emag arunca o reducere in fata cand de fapt altii il dau si mai ieftin decat ‘reducerea’ lor.

Cel mai important cand cumpar online este sa verific sumar aparatul:

1.  sa fie cel comandat, iar curierul din oboseala sau greseala sa nu imi dea o rasnita de cafea in loc de un antivirus (caz real);

2. daca este un pachet de dimensiuni rezonabile il rog sa astepte putin ca sa il desfac si sa vad ca este intact la suprafata. Asa se pot evita probleme de genul ‘Ipad spart’. Am deschis si produse mai mari cumparate online, iar curierii nu au strambat din nas, oricum stiu ca primesc si ei ceva si stau cuminti;

3. fac plata mereu ramburs. Daca apare o problema nu raman nici pacalit si nici cu banii luati.

In primele luni din 2011, derbyul Steaua – Dinamo se intrerupsese din live text pe site, la pauza, din cauza blocarii siteului. Abia spre finalul partidei am reusit sa aducem serverul pe linia de plutire. Acest lucru si alte caderi lunare ale siteului m-au determinat sa  incep din mai 2011 cautarea motivelor reale ale acelor probleme. Am avut norocul sa descopar si sa insist pentru stabilirea unui contact cu o persoana foarte priceputa pe partea de ‘security’. Aceasta mi-a spus motivul pentru care siteul cadea – floodurile – si mi-a recomandat locul in care ar fi pus in siguranta.

Am tot ezitat din mai 2011 sa mut siteul. Insa, meciul care a pus capac si m-a determinat dupa o colaborare de aproape 10 ani sa schimb firma de hosting a fost Rapid – Steaua de pe 24 octombrie 2011. Partida incepea la ora 20:00 si fix la 8 seara a inceput atacul flood. Siteul a devenit inaccesibil chiar de la fluierul de start si pana in jurul orelor 23:00. Nu s-au putut urmari nici meciul live, nici comenta pe forum, nici citi cronica sau reactiile de dupa partida. Fusese cel mai sever atac care lovise si in acelasi timp picatura care a umplut paharul.

A doua zi dupa derbyul Rapid – Steaua, pe 25 octombrie, stiam ce am de facut si la cine sa apelez. Siteul a fost mutat de urgenta la compania Linux Security Group din Germania, o firma condusa de specialisti romani stabiliti in aceasta tara, cu servere in mai multe locatii, inclusiv Romania.

Pe 1 decembrie  2011, la mai bine de o luna dupa mutare, cu cateva zile inainte de derbyul Dinamo – Steaua, atacatorii s-au dezlantuit si au produs flooduri de pana la 15 GB pe secunda. Linux Security a contraatacat protejand suplimentar siteul cu echipamente de ultima generatie anti-flood. Pe 2, 3 si 4 decembrie, schimband permanent medotele de atac pentru a trece de protectiile si echipamentele ridicate in fata, atacatorii au insistat mai departe. Se apropia derbyul de pe 5 si, in traditia ultimelor partide mari, meciul nu trebuia urmarit pe onlinesport.ro.

De partea noastra s-au facut mereu mutari pentru a le intrerupe si anula atacurile. Un site protejat de flooduri trebuie sa functioneze perfect, ca si cum nimic nu s-ar intampla. Atacul este blocat si trimis pe alte cai, iar serverul atacat functioneaza in continuare fara probleme, avand resursele si banda libere, facilitand accesul cititorilor ca de obicei.

Cand totul parea gata de derby, pe 5 decembrie, in ziua meciului Dinamo – Steaua, la pranz, onlinesport.ro a devenit iarasi, brusc, innacesibil cateva zeci de minute. Atacatorii mai scosesera din palarie un ultim iepure, in jurul orelor 14:00. Am crezut pentru un moment ca va fi un alt derby ratat. Floodul inceput la pranz a fost dupa 50 de minute blocat intr-un alt efort de configurare a unei noi protectii. Chiar daca a durat pana dupa meci, mai bine de 10 ore, floodul nu a mai afectat cu nimic functionalitatea siteului.

Asadar, eforturile din aceste zile au fost incununate de succes la partida de luni seara, Dinamo – Steaua, cand onlinesport.ro a fost 100% stabil si accesibil. La finalul meciului, baietii care de un an si ceva ne stresasera cu atacurile si mereu ne puneau siteul jos s-au uitat probabil cu jind cum totul la noi mergea. La scurt timp dupa meci, au inchis si ei atacul. Oricum nu mai reusisera nimic.

Cu aceste sicane, din cauza acestor persoane rau intentionate, onlinesport.ro risca din ce in ce mai mult sa isi piarda cititori si credibilitate. Acum, la finalul unui derby ca Dinamo – Steaua, alte siteuri de sport au fost cateva minute cazute, iar onlinesport.ro a fost sus, cu trafic mare si cu tot cu flood (inutil) in spate.

Doresc sa le multumesc cititorilor pentru rabdarea pe care au avut-o in ultimele zile in momentele in care siteul nu a functionat cum trebuie. Trebuie sa stiti ca s-au facut mereu in spate lucruri multe si rapide pe care nu le-ati observat. Nu a fost usor nici pentru mine in ultimul an sa gasesc o solutie care sa scape siteul de aceste atacuri, fiindca in Romania un hosting de calitatea oferita de Linux Security Group este probabil inexistent. Ma refer la profesionalism, experienta, echipamente si tehnologie. Nu doar hosting, ci in special de protectie, securitate in fata unor oameni pusi sa faca rau la comanda.

De acum inainte veti gasiti la noi un site foarte rapid ca viteza de incarcare, foarte stabil, care va va oferi astfel posibilitatea sa aflati lucruri primii si la prima mana, inclusiv la evenimentele mari de care am cam fost privati in ultima vreme. Pentru asta, si cei care au comandat atacurile, dar si cei care le-au executat au meritul lor. Fara ei nu am fi fost acum, aici.

Doresc sa multumesc celor de la Linux Security Group si in special lui Marian Amza, cu care am stat in legatura aproape permanenta in aceste zile, un om cu 14 ani de experienta de Linux in spate, cel care a coordonat activitatea pe partea de protectie si nu numai. Prin specialistii lor, prin experienta si posibilitati tehnice ridicate au reusit sa protejeze siteul in fata atacurilor flood care ne puneau drastic in pericol activitatea si imaginea. Imi doresc sa colaboram cel putin inca 10 ani de acum inainte si sa avem cat mai rar, spre zero, flooduri reusite de niste anonimi si la propriu si la figurat.

Am fost avantajati cu Franta de gazonul execrabil si o puteam face chiar intentionat, daca eram destepti. Aveam o scuza pe care nici nu mai trebuia sa o explicam, istoria sta atat de bine marturie in favoarea noastra, ne vine ca o manusa fina din piele de caprioara care acopera o mana de lemn. Puteam sa tacem si sa mergem mai departe, oricum avem un Stadion National fara Nationala, am luat un 0-0 cu Franta, bodaproste.

In Romania, in constructii, ‘meseriasii’ sunt putini. Atunci cand cu adevarat exista ‘meseriasi’ prea putini au afaceri cu Statul, cu Primariile, segmente unde mafia se reaseaza permanent dupa alte criterii. Firma care a facut gazonul nici nu va fi exclusa din contract, nici nu va da faliment. Ca dovada, seful ei nici nu este interesat, nici nu il vezi la fata ca sa-l scuipi. Este bine-mersi si daca a dat o declaratie a facut-o din snobism, din fronda. Firma care a facut gazonul este una de casa care lucreaza cu Statul, lucreaza si cu FRF, asa ca daca acum de ochii lumii nu va incasa un mizilic de cateva zeci de mii de euro o va compensa cu sutele de mii din contracte politice viitoare sau cu milioanele din cont.

In afara de Oprescu (care a iesit cel mai sifonat din acest caz si poate pierde alegerile dintr-un eveniment ce credea ca ii poate aduce victoria), alaturi de echipele de club care sufera fizic pentru ca se bazau pe aceasta arena in contextul bramburelii si pierderii stadioanelor clasice,  cam pe nimeni nu ar trebui sa mire sau sa afecteze calitatea slaba a ierbii de pe Stadionul National.

Asa cum se spune ca Oprescu a interzis la imn pronuntarea versurilor cu ‘Traian’, de ce nu ar fi posibil la fel de bine ca ‘Traian’ sa fi fost in spatele slabei calitati a gazonului, cu scopuri tot politice. E doar o speculatie personala, interesanta ce e drept, dar cazuta in paranoia zilelor noastre in care tot ce se intampla in tara asta e Basescu…

Cine a construit ceva in Romania stie foarte bine. Am aflat recent cum in blocurile noi se dau gauri prin grinzi de rezistenta pentru a face loc greselilor de proiectare a tevilor instalatiilor sanitare, cum normele de beton nu se respecta nu neaparat din statiile de beton, ci pentru ca pe drum betonierele sa ‘ratacesc’ si vand betonul unora inlocuind cu apa ce au dat pe sub mana. Cum se foloseste fier-beton din  Bulgaria si Turcia, desi proiectul este calculat pe fier romanesc cu alte caracteristici tehnice. Nimeni nu tine cont de nimic, la fiecare pas se fura si se schimba proiectele fara sa iti dai seama, atat la nivel mare, cat si mic. Se merge mai departe fara nici o raspundere reala.

Ne suparam acum ca o iarba nu a stat bine si nu mai putem respira, toata presa scrie despre asta. Nu iau apararea nimanui, este impardonabil, dar nu trebuie sa uitam ca am avut nevoie de 22 de ani ca sa avem pe ce sa punem o asemenea iarba… 22 de ani. Aici e drama.

S-o repara iarba, dar sa vedem ce va fi la primul cutremur mare si cum va rezista Stadionul National.  Nu vreau sa pun pariu, dar este posibil ca la acel moment iarba sa stea deja bine, iar zidurile nu. Iar baietii care s-au ocupat, ca si acum, sa spuna senini ca e normal ce se intampla… E absolut normal, nu stiu de ce se mai mira lumea.

Un tip din familia sotiei mele foloseste produse cosmetice barbatesti. Omul o recunoaste deschis si chiar a incercat zilele trecute sa dezvolte subiectul intr-o discutie in care m-a pierdut pe drum, recunosc. L-am intrebat daca le ‘fura’ de pe la gagicile lui, insa mi-a spus ca isi ia unele speciale pentru barbati, ceea ce a facut din nou sa ma pierd pe drum.

Omul isi da cu ‘cremute’ de fata, de ochi si de maini. Ca sa fie masa bogata, isi face si unghiile cu oja transparenta. Nu pot intelege  ultima parte (nu am vazut vreun barbat care sa isi faca unghiile si nici nu vreau sa vad), dar pot intelege atitudinea unor barbati care vor  o piele mai frumoasa, fie tineri cu probleme de ten sau trecuti de prima tinerete la care semnele vantului vietii primit direct in fata deja sunt vizibile.

In adolescenta cati dintre noi nu s-au dat cu solutii (sau macar au visat la una magica) prin care sa scape de diverse chestii de pe fata, chestii care nu ii ajutau deloc intr-un discurs decisiv terminat cu ‘vrei sa fii prietena mea’, la care cosul de pe obrazul stang completa tamp un zambet oricum crispat?

Intrebarea este: voi v-at da cu asa ceva. Iar pentru doamnele sau domnisoarele care citesc onlinesport si blogul meu: apreciati asa ceva la un barbat, recomandati prietenului/sotului sa foloseasca?

Sau, alta abordare, este romanul – acest macho al Europei – gata sa se dea cu crema, din moment ce inca exista probleme cu folosirea deodorantului si pastei de dinti?

Ziarul ProSport a vandut o medie de 24.000 de ziare pe zi, in primele trei luni ale lui 2011. Este foarte slab.

In anul 2003, echipa de atunci de la ProSport a plecat in masa la Gazeta Sporturilor, iar ProSport a fost cumparat de trusul elvetian de presa Ringier. Gazeta Sporturilor vindea la acel moment (2003) in jur de 20.000 de ziare pe editie. Era considerat infim. ProSport pleca la drum cu Ringier cu o medie de 70-80 de mii de ziare vandute pe editie!

Au urmat anii 2004, 2005 si 2006, ani de munca grea pentru Prosport (stiu pentru ca am fost si eu acolo) in care ziarul a trebuit sa isi mentina stacheta. Alaturi de echipa elvetiana care supraveghea ziarul, care venea cu idei si asigura o calitate, ProSport s-a mentinut pe locul 1 in ciuda eforturilor fara succes ale celor de la Gazeta de a redeveni primii.

2004, 2005, 2006 si 2007 au fost ani relativ egali, cu vanzari bune de 70-80-90 de mii de ziare pe zi, de ambele parti. Eu am plecat in 2006 de la ProSport, iar in 2007 la final ziarul a fost preluat de trustul Publimedia. A fost momentul de cotitura, cel putin din ce arata cifrele de vanzari.

In 2008, anul in care ProSport abia intrase sub noi patroni romani, Gazeta vindea ca in vremurile bune, ba a trecut in lunile cu EURO 2008 de 100.000 de ziare vandute pe editie, in timp ce ProSport s-a dus in jos la 50.000 tot anul (la jumatate fata de anul precedent!). Pentru prima oara din 2003 cifrele aratau un nou lider incontestabil in presa scrisa: Gazeta Sporturilor.

2009: Prosport trece rar de 50.000, noua stacheta fiind o medie de 40.000 de ziare vandute pe zi. Gazeta scadea si ea la o medie pe zi de aproximativ 60.00o, minus de 40% fata de 2008, anul de inceput si al crizei.

2010: Prosport scade la o medie neverosimila de 30.000 de ziare vandute pe zi, dar mai atinge si 40.000 in timp ce Gazeta vine si ea in jos puternic la o medie de 40.000 (o noua scadere de 40% fata de anul precedent).

2011: Se poate si mai rau din pacate fata de 2010. In primele trei luni ProSport a vandut cate 24.000 de ziare pe zi, ceea ce inseamna ca tot anul tot cam asa va fi. Gazeta s-a mentinut la nivelul din 2010 fara scadere, o medie de 40.000 de ziare vandute pe zi, ceea ce este dupa mine mare lucru.

Cifrele din 2011 sunt negre pentru presa scrisa de sport, dar pentru ProSport in mod special. De ce aceste scaderi imense de vanzari la ProSport? Motivul este cred cel scris de mine in 2007.

Elvetienii au fost cheia cifrelor bune ale ProSport, cu expertii lor pe editorial, dar si pe alegerea factorului uman. Totul, dublat de  masinaria de distributie din spatele Ringier, cea mai buna la acel moment. De aceea, cand ziarul s-a vadut in 2007, cei de la Publimedia au dat 8 milioane de euro pe o coala de hartie fara valoare. Elvetienii, cu know-how-ul si presiunea lor din care iesea un produs slefuit, s-au dus. La fel si capacititatea de a tipari si distribui presa scrisa. Eu daca trebuia sa cumpar ProSport nu il luam si sunt sigur ca si altii stiau asta (dintre cei care lucrasera in companie ma refer).

Presiunea pusa de elvetieni la ProSport era o presiune pozitiva. Ei tineau in frau o echipa de romani in general medie ca valoare, dar pusa la munca fara a avea timp de aplecat urechea la barfa si mancatorie. Era barfa si mancatorie, dar ea se lovea ca o minge de un zid de beton elvetian. Pe straini ii interesa, la fel ca si afara, ceea ce faceai, cat faceai si cum faceai. Iesea un produs stabil, corect, interesant, profesionist.

Exista o diferenta clara intre romanul care lucreaza in Romania si romanul care incepe sa lucreze in strainatate. Afara, motivatia este mai mare, iar ProSport sub elvetieni era o oaza straina in mijlocul Bucurestiului romanesc. ProSport sub Ringier era, cel putin asa cum am simtit eu fiind deja un om cu experienta de lucru ca jurnalist intr-o companie de top din strainatate, un loc stabil de munca, un loc in care se intamplau lucruri corecte. Consultantii elvetieni stabileau un echilibru agreabil si  stiau ce au de facut, imprimau tuturor o motivatie, o echidistanta – lucruri pe care romanasii vrand-nevrand trebuiau sa le urmeze. Cei slabi se rupeau precum crengile uscate si erau eliminati natural.

Atunci cand strainii au disparut din schema, romanii s-au trezit din nou romani. Angajati la romani, aerul  elvetian, cu tot ce insemna el, a disparut. Nu vreau sa ii critic pe cei care conduc acum ProSport, pentru ca nici nu mai stiu cine este acolo si cum este. Vanzarile sunt insa foarte slabe, iar motivul acestei scaderi (pe langa criza) este dupa mine lipsa creierului elvetian, cel care a mentinut, dezvoltat, recreat si vandut un produs la standarde occidentale, cu tot ce inseamna asta.

Luati putin loc in fotoliu si cititi putina experienta legata de smartphoneuri. In 2006 – 2007 au aparut si in Romania, iar tara noastra a aruncat la gunoi Nokiile si Motoroalele si a trecut la ele, in principal Iphone. Dar pentru “cunoscatori” era HTC.

Mi-am cumparat un HTC in 2007, un TyTn II. La acel moment l-am considerat o alternativa la iPhone, un aparat pe care toti si-l cumparau si era in voga. HTC era altceva, nu era ‘in voga’ ceea ce era bine. Diversi prieteni sau cunoscuti ma intrebau ce telefon am, si cand le zicean HTC se uitau ca la felul 14.

HTC TytN II avea tastatura Querty si ecran tactil. Teoretic ma ajuta enorm sa pot scrie rapid la el si sa nu mai car laptopul cu mine in diverse ocazii, sa stau pe internet mai lejer etc.

Practic in cei doi ani cat l-am tinut s-a stricat de trei ori placa de baza, fiind inlocuita pe garantie de Cirma (acum devenita Cordon Group), singurul service HTC pe Romania. In plus, s-a deteriorat rapid, a trebuit sa ii inlocuiesc si capacul din spate care a costat 100 de lei la acea vreme, precum si bateria care dupa un an de zile nu mai tinea decat cateva ore, chiar daca nu vorbeam mult.

In paralel, sotia mea a avut un HTC Touch, care nu a mai ajuns la garantie pentru ca l-am dat personal de coltul mesei.

Trecand peste toate aceste probleme, am decis in 2009 sa mai dau o sansa celor de la HTC si sa refuz din nou un iPhone. Am primit un HTC Pro 2 in 2009. Era continuatorul lui TyTn II, cu imbunatatiri, o tastatura mai buna, un ecran mai mare si un touch mai bun. Teoretic.

Telefonul s-a deteriorat si el rapid. Practic, constructia cu materiale de slaba calitate (plastic), parca mai slaba decat la TyTn, a facut ca dupa nici doua luni de zile capacul din spate compus din doua bucati sa se rupa in partea de sus. Marginile telefonului, frumoase la inceput si argintii ca si capacul, au inceput sa se decojeasca. Recunosc, l-am scapat in doi ani de trei ori si pe jos, dar nimic dramatic sa il rupa sau sa il sparga.

La nici un an de zile distanta, bateria a cedat. Telefonul luat din priza dimineata la ora 9 ramanea fara baterie la ora 13:00. Am fost nevoit sa cumpar de la HTC un incarcator de masina de 100 de lei, ca sa il tin in viata.

La un an si jumatate distanta, in 2010, cand deschideam telefonul in modul Querty se stingea ecranul, nu il mai puteam folosi decat fara tastatura. La 1 an si 9 luni, s-a stricat tochul si am fost fortat sa il duc in service. Asta inseamna backup la contacte, calendar, pe langa pierdut vremea.

Am aflat ca serviceul Cirma pe care nu il mai vizitasem de doi ani se numeste acum Cordon Group. Cei de la Cordon mi-au comunicat ca nu imi pot repara nimic pe garantie, pentru ca telefonul este deteriorat mecanic, are carcasa, citez, “deteriorata – sparta”. Facusera o poza cu capacul rupt, despre care au recunoscut ca nu poate face obiectul deteriorarii mecanice, insa au luat imagini cu lateralele telefonului, decojite de acea spoiala argintie data pe plastic.

Nu am inteles unde este sparta carcasa si unde este ‘deteriorarea mecanica’, pentru ca acest lucru nu se vedea. Raspunsul tehnicianului de la Cordon a fost ca “daca agata la unghie” inseamna ca este sparta. E drept, “agata la unghie”, ca sa vorbesc in termeni de specialitate. Daca aceste defectiuni ar fi rupt ceva din ecran sau baterie nici nu mai veneam la service si imi asumam problema.

Nu mi-am inchipuit ca niste julituri laterale vor anula garantia si ca va trebui sa platesc ecranul (care arata ca nou) si rebutul de baterie. E ca si cum, daca la masina ai avea o aripa putin zgariata, pierzi garantia la motor…

Ca urmare, nu mai vreau sa aud de HTC. Ganditi-va cand le luati. Din experienta mea, proasta lor calitate va va duce in cele din urma si la un service in care vi se cere sa prezentati un aparat nou, ca sa primiti garantia.

Variante? Sunt o multime. Am avut atata timp Nokia si s-au pastrat superb. Imi pare rau ca am renuntat la Nokia, tin minte cum le vindeam second-hand pe bani frumosi atunci cand voiam sa imi iau alt model. Pot face acelasi lucru cu HTC? Nu. Nu doar ca arata jalnic aceste plastice ordinare, dar nici nu mai functioneaza ca sa le poti vinde.

Iphone 4, desi l-am evitat 4 ani, este alta varianta. Daca tii in mana un Iphone4 si mai vezi si cum merge, HTC-ul pare o jucarie de plastic. De fapt nu pare, ci chiar este. Stiu, sisteme de operare, bla-bla, dar puneti-va voi Android sau Windows pe un Trabant si un iOs pe un Mercedes si apoi vedeti ce alegeti.

Din punctul meu de vedere (nu sunt un ‘soft freak’ si nici IT-ist) vreau sa ma folosesc de ceva care merge rapid si are fiabilitate. Asta sigur nu e un HTC.

Nu va lasati pacaliti de HTC, nu este un ‘smart phone’, ci un ‘stupid phone’. De fapt un dublu stupidphone, pentru ca te face sa te simti de doua ori stupid: prima oara la putin timp dupa ce dai o gramada de bani pe el si iti dai seama ca e prost, iar a doua oara cand se strica si ajungi in service, acolo unde se cauta cum sa se evite repararea rebuturilor.

Un tip cu un Betley alb spumega. A trebuit sa ocoleasca si el, desi avea bilet de Parcare. A luat-o la un moment dat pe contrasens ca sa ajunga mai repede, insa tablagii l-au trimis inapoi de unde venise, iar el i-a trimis la randul lui pe eu de unde venisera si chiar mai departe de atat. A ajuns dupa mine in parcare, desi initial era in fata. Un drum care trebuia sa dureze un minut s-a prelungit la 15. Ok, fanii lui Dinamo puneau piedici celor al Stelei.

La meci, am iesit cateva minute sa imi cumpar apa de la zona de servire aferenta fotoliilor. Forfota mare. Nu pentru ca era multa lume, ci tot din cauza organizarii, de data aceasta a Stelei pentru fanii ei. Nu se putea cumpara nimic cu bani gheata, totul trebuia achzitionat cu carduri. Foarte civilizat, nu, la prima vedere?

Inainte sa platesti, cumparai un card de la o fata aflata la capatul barului, apoi avansai si comandai. Din prima, probleme, pentru ca nu se gaseau de vanzare decat carduri cu credit de 25 de lei.

Oamenii cumparau cate un card de 25 de lei, insa multi dupa ce isi luau 1-2 pungi de seminte, 1-2 beri si 1-2 ape li se spunea ca face mai mult de atat si ca le mai trebuie 4-5-10 lei. Cum se putea acoperi restul? Pai, du-te inapoi si mai cumpara un card de 25 de lei. Nervi, frustrare suplimentara in timp ce pe teren  Rapidul calarea Steaua, iar primul dribling in careul visiniilor a venit in minutul 80, pana atunci doar centrari englezesti.

Apoi, daca urma sa ai bani pe card cat trebuie, incepea sa se cantareasca apa. Iata cum se serveste apa la Steaua. Dintr-o sticla mare de 2 litri de Roua se turna intr-un pahar de Pepsi, dupa pura apreciere a barmanului, daca pot numi asa un pusti de 19 ani care la fel ca si tablagiul de pe strada te lua scurt la pertu. In inocenta mea, ma asteptam sa primesc o apa sigilata, la sticla mica.

Il intreb pe tipul care servea (spre deosebire de el sau de tablagiul de pe strada, il intreb fara pertu): “Nu aveti sticle mici?”. Raspunsul vine franc: “Nu, dar iti  punem in pahar!”. Era evident. In paharul meu, apa se oprea la patru degete marisoare sub buza. Un fan aflat in spate a observat si l-a intrebat pe ‘barman’: “Asa va pune Becali sa dati apa? Nu mai are bani de apa?”

Mi s-a parut ciudat de vazut cum trebuie sa vad ieri suporterii Stelei la cumparat carduri de 25 de lei si socotindu-se penibil pentru cativa lei cand sa plateasca, ca sa le ajunga de cateva pungi de seminte si cateva beri sau ape. Un spectacol de oameni nervosi, dublat pe teren de o echipa care iti starneste sentimente asemanatoare.

La Steaua, este aproape ca si fotbalul sa se dea cu card de 25 de lei, insa spre deosebire de seminte acolo unde ar mai trebui cumparat inca un card pentru ca nu ajunge creditul, la fotbal ar mai ramane inca de o partida sau doua bani pe card.

Am scris la finalul lui octombrie un mic text numit “Cum minte Carrefour cu icre moi“, pe care l-am semnalat si intr-o plangere si la Protectia Consumatorului. Am calcat astazi pe la Carrefour si am vazut ca icrele sunt acum  etichetate mai bine, in sensul ca apar si conservantii. In schimb, celelalte produse varsate au ramas in continuare la fel, cu etichetele incomplete, semn ca Protectia Consumatorului a actionat pentru icre.

Privind eticheta de mai jos a icrelor, fotografiata astazi, se observa ca in continuare vrea sa pacaleasca. De ce spun asta?  In primul rand “acidul scorbic” scris pe ea este incorect, trebuind scris “acid ascorbic” sau E300. In al doilea rand, alaturarea lui cu “sare de lamaie” (sau E330) creeaza confuzie. “Sarea de lamaie” este de fapt acidul citric (dupa unii  cancerigen), iar el este ingredient separat si trebuia delimitat prin virgula de “acidul ascorbic” plasat anterior.

Legat de benzonatul de sodiu (E211), aditiv folosit pentru a masca gustul alimentelor de calitate slaba, dar dat ca bun de haleala de Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru ca este o afacere anuala de peste 100 de miliarde de euro si prezent in bauturi de la Coca Cola si Pepsi), a fost recent demonstrat ca este toxic pentru celule si cu potential cancerigen.

Pofta buna! Macar acum stim ce sa (nu) cumparam!

La 77.000 de kilometri cu o masina cumparata acum 3 ani jumatate eram multumit. Chiar ma gandeam zilele trecute sa scriu cateva lucruri bune despre un VW Passat cumparat nou in 2007, atat ca randuri ale unui client al marcii, dar si ca o contrabalansare a faptului ca acum cateva luni ii criticasem pe cei de la Porsche prin materialul video al unui Porsche Panamera nou-nout oprit pe marginea drumului. Zic, lasa totusi, la vara patru ani  trag o linie.

Nu au sosit cei patru ani, se faceau in iulie. In decembrie, cu putin peste 77.000 de kilometri la bord, masina se opreste vineri brusc, in mers, in afara Bucurestiului. Eram in mers pe niste strazi din Ilfov. Nu a mai pornit. Platforma chemata pe loc, constatare luni: un injector defect, cost reparatie in jur de 3.000 de lei. Injectorul costa 2.600 de lei cu conditia sa aduci la VW injectorul vechi la schimb! VW colectioneaza injectoarele stricate, cine stie de ce? Daca nu ai injector la schimb sau citez “daca injectorul are defectiuni mecanice” (!!!) platesti mai mult, undeva peste 3.000 de lei doar injectorul.

Avand in vedere ca este singura piesa importanta care a cazut la aceasta masina in 3 ani si jumatate, nu ma plang de cost. De ceea ce ma plang este fiabilitatea acestei masini si lipsa de siguranta pe care acum o am de acum la volanul ei. Am vorbit cu mecanici priceputi, am citit pe internet pe forumuri din Romania, Germania, Franta sau Marea Britanie: da, este adevarat, aceasta masina pe diesel te poate lasa oricand in drum. Nu are nici o regula. Nici de vechime, nici de modul de intretinere.

Poti sa ii dai numai laptisor de matca, poti sa ii dai numai mancare bio, poti sa o duci in fiecare zi sa faca sport. Nu conteaza, pentru ca oricand un injector poate crapa azi, iar altul poate crapa maine sau peste 2 ani. Sau pot crapa doua in acelasi timp.Regula injectorului este ca nu este nici o regula.

Atunci cand se strica imjectorul, in majoritatea cazurilor in mers,  motorul se opreste si te descurci unde si cum poti.

Esti intr-o depasire la limita pe langa un tir pe centura si iti crapa injectorul? Vezi cum faci, dai tirul la o parte daca e.

Esti intr-un demaraj de pe loc in care trebuie de eviti niste masini care vin din dreapta si iti crapa injectorul? Asta este, vorba bancului, ultimele cuvinte ale lui Bula au fost “nimic din dreapta”.

Esti cu copiii in vacanta si ramai fara motor? Vorba bancului cu camila: suiti cu totii pe rampa. Asta in cel mai bun caz in care nu merge toata lumea din familie in Rai.

Este inadmisibil modul in care cei de la VW au realizat aceste motoare diesel de pe generatia a sasea de Passat. Am cumparat in 2007 un motor despre care la acel moment am crezut ca este fiabil. Masina a costat putin peste 30.000 de euro si avea cel mai puternic motor TDI de Passat, ramas pana acum asa, cel de 170 de cai putere.

Trecusera doi sau trei ani de la primele motoare dezastru (cod BKP). Se scosese un alt tip de motor (tip BMR) despre care se spunea la acel moment ca nu sufera de problema injectoarelor. Nu este adevarat, si motoarele facute dupa 2007 BMR te lasa in drum, eu il am si pot spune asta. Mai rar, din ceea ce se pune, dar te lasa. Indiferent cum le ingrijesti, indiferent ce motorina pui, indiferent de tara in care le conduci, masinile au buba la injector si te lovesc ca moartea: brusc si cand nu te astepti.

In afara de Passat TDI eu mai stiu o masina care te lasa la fel in drum, nu mai voia sa porneasca: se numea Oltcit. Ma gandesc serios sa schimb Passatul, iar pe cei care va ganditi sa va luati aceasta masina va sfatuiesc sa va ganditi de doua ori. Vorbiti intai cu mecanici despre masina pe care vreti sa o luati, este clar ca toate masinile au bube, dar de acum inainte eu o sa prefer o masina cu bube pe fata decat una cu bube ascunse-n dos. Daca o mai exista asa ceva in industria auto pusa doar pe profit in detrimentul calitatii si satisfactiei clientilor.

In incheiere inca un lucru: am cerut parerea celor de la VW Romania, la departamentul de Customer Care (adica Departamentul Grija fata de Client sau Clientul Nostru Stapanul Nostru). Reprezentantul Departamentului in cauza m-a contactat si mi-a trimis un e-mail din care citez o fraza: “Mentionez, de asemenea, faptul ca autovehiculul cu seria de caroserie pusa la dispozitie nu este vizata de nici un fel de actiune pentru imbunatatire a produsului la decizia unilaterala a Volkswagen AG.”

Baieti, voi sunteti de la Customer Care sau de la CARE Customer? VW a angajat baieti care sa te refuze cu limbaj de lemn? De ce nu ii ia pe unii care sa te injure franc si sa inchida telefonul, spunand ca nu se poate nimic, nu ar fi mai corect?

Am ramas putin cu degetul in gura citind acel e-mail, gandindu-ma ca ori sunt prost ori sunt prost. Am pus o mana pe telefon si cealalta pe DEX si l-am sunat pe om sa ii cer lamuriri despre mesaj. A inceput o discutie despre tot felul de lucruri, mai ca nu m-a intrebat daca m-am spalat pe dinti cu pasta Volkswagen originala, daca am avut caciulita cu stema VW in varf si asa mai departe. Mai lipsea sa imi reproseze ca am avut tupeul sa scot masina pe strada in loc sa o las cuminte in curte, ca sa nu se strice. Cu alte cuvinte, nu, nu putem sa va ajutam daca nu ati facut reviziile la noi dupa ce masina a iesit din garantie. Cand l-am intrebat ce legatura are revizia cu piesele despre care se stie ca sunt proaste si se strica oricum si daca VW nu intelege sa ajute clientii care la urma urmei au cumparat masini nou-noute de la ei, raspunsul a fost “scrie acolo mic in carte, daca nu faceti reviziile la noi si dupa iesirea din garantie nu putem lua in calcul cererea dumneavoastra”.

Sa nu fiu inteles gresit, nu am nimic cu cei din Romania, nu ei sunt de vina pentru TDI-urile proaste. Nu ma astept sa primesc nimic de la nimeni, nici in Romania si nici in alta parte. Episodul relatat mai sus este doar un mod de a pune problema ce nu mi se pare corect si barbatesc, ci doar unul hai sa ne facem ca oricum te facem.

Asa este, nu am mai facut revizii la VW dupa ce masina a iesit din garantie, domnul de la Customer Care are dreptate: nu merit nici eu si nici altii ca mine sa fiu ajutat de VW pentru ca trag ponoasele unei masini proaste. Daca mai vorbeam nitel cu el ma facea sa inteleg ca la urma urmei nici nu  conduc un Volkswagen, ci un car cu boi. De fapt, un car tras de un bou.

Nu cumpar niciodata icre gata facute, pentru ca au o gramada de porcarii in ele: agenti de inchegare/ingrosare, guma guar, xantan sau acid citric. Pe cutiile care contin astfel de “icre” sunt scrise cu litere de o schioapa ingredientele, in mod corect. Este la alegerea fiecaruia daca le cumpara sau nu. Eu nu le cumpar nu  pentru ca vreau sa traiesc 100 de ani, ci pentru ca imi place ca atunci cand mananc un lucru, sa fie chiar acel lucru, nu o supa de chimicale.

In acest spirit, cateva luni de zile am crezut ca pot cumpara icre bune, gata facute, naturale, prin care imi satisfaceam o placere in mod sanatos, salvand si timp. La raionul de produse varsate de la Carrefour se gaseste o salata de icre. Pusa intr-o tava mare, ai impresia ca este facuta proaspat. In plus, pe echicheta cu pretul scrie ca salata contine doar atat: icre de crap, ceapa, ulei.

Am intrebat vanzatoarea la momentul in care le-am vazut si cumparat prima oara, daca singur eticheta este completa si nu cumva mai exista si alte ingrediente. In afara unei priviri care spunea “Bai, esti prost?”, raspunsul a fost unul intepat: “Nu vedeti ce scrie acolo? Doar ce e acolo contin”. Si uite asa, cu eticheta mincinoasa si vanzatoarea pe masura, am luat ca prostul de cateva ori si am dat nitel si copiilor mei.

Pentru ca mie imi e dat mereu sa descopar adevarul , astazi ajung  la raionul de produse varsate de la Carrefour cu gandul sa imi satisfac o pofta salvand timp, tocmai cand se incarca tavita cu icrele miraculoase. Profit sa verific la sursa si ii cer vanzatoarei ambalajul. Dupa ce se codeste doua minute si incearca ea sa imi citeasca (silabisea de parca era la gaimnaziu, cate un cuvant la zece secunde) ma ia enervata la pertu si imi repede punga “Hai, ia si citeste!” dupa ce o rog repetat sa nu se mai chinuie si sa imi dea mie ambalajul ca sa ma uit sigur.

Iau punga sleita pe care era lipita o eticheta minuscula. Ce mai contineau icrele in plus fata de eticheta mincinoasa de la raft? Mai nimic,  extras de soia, guma guar si acid citric printre altele care acum imi scapa.

Este legal ce face Carrefour, sa vanda produse apeland la etichete incomplete care te fac sa cumperi un produs pe care il crezi natural cand de fapt el contine adaosuri cancerigene? Este legal sa se afiseze pe un produs alimentar lista de ingrediente doar partial, iar vanzatoarea sa minta fara sa clipeasca atunci cand o intrebi daca ingredientele sunt scrise corect?

Eu stiu ca nu, iar pe langa aceste randuri o sa fac si reclamatie la ANPC sperand ca altii sa nu mai fie pacaliti.