Ziarul Adevarul este singurul care gazduieste astazi o opinie independenta, a unui psiholog criminalist. Acesta explica mai multe lucuri legate de moartea Madalinei Manole, in parte elemente de logica pe care le-am semnalat si eu ieri, dar care normal au o  greutate venind de la un specialist. Iata ce spune Tudorel Butoi:

„Ceva nu se leagă. Existenţa unui copil de doar un an şi jumătate în viaţa ei pleda pentru sete de viaţă, nu de moarte. Apoi, mesajul de adio transmis prin sms este foarte ciudat. Acest gen de comunicare se face între oameni aflaţi în locuri diferite, în oraşe diferite. În niciun caz între oameni care se află în aceeaşi casă. Cu o excepţie: situaţia în care între cei doi soţi exista o stare de tensiune, evitându-se, astfel, spunerea lucrurilor în faţă“.

“Concluzia mea” – a adăugat psihologul – “este că îţi trebuie cel puţin o săptămână pentru a colecta toate datele relevante din acest caz şi pentru a dezvolta o idee pilot. Apoi, ai nevoie de cel puţin o lună să închizi acest dosar dificil“.

„Din punctul meu de vedere, ancheta va trebui să discearnă între următoarele ipoteze: sinucidere, accident, crimă sau crimă înscenată să pară sinucidere“, a conchis Tudorel Butoi pentru Adevarul.

IML confirma sinuciderea

IML vine astazi  si constata fara detalii ca “Madalina Manole s-a sinucis si ca nu suferea de boli grave, precum cancer, neexistând nicio suspiciune cu privire la cauza decesului artistei“, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse judiciare.

“Nu exista niciun element care sa indice suspiciune ca nu a fost sinucidere. Madalina Manole nu avea nicio boala grava, respectiv cancer, care sa-i dea dureri mari asa cum s-a spus“, au spus sursele citate.

Referindu-se la loviura cei de la IML spun ca “lovitura la cap a fost provocata prin cadere“.

“Trebuie sa identificam aceasta substanta toxica, despre care noi credem ca este Furadan. Poate mai exista si alte substante medicamentoase. Aceste analize sunt mai complexe, iar rezultatul lor dureaza mult mai mult“, a mai spus directorul IML.

Concluzii. Ce e in continuare suspect dupa analiza IML

Asadar, cei de la IML nu au dovada ca este Furadn, dar stiu ca Madalina Manole s-a sinucis si ca nu e nici un dubiu aici. La fel cum si ieri procurorii stiau acest lucru, direct. Care sunt argumentele pe care isi bazeaza procurorii si IML ipoteza sinuciderii? Iata-le: 1. a dat un sms de adio, 2. avea langa ea o sticla de otrava si 2. avea langa ea un pahar cu care a baut voluntar.

Asta e tot ce au ei, adica nimic. Pana la dovezi clare nu ar trebui transmis alt mesaj, asa cum spuneam si ieri ca totul este deschis si se studiaza orice pista?

Nimeni nu a spus ca Madalina Manole ar fi suferit de o boala incurabila. Cei de la IML trebuiau sa dezvolte partea cu lovitura la cap, or ei o spun lapidar exact ca atunci cand vrei sa ascunzi un aspect important cu impresia ca treci lejer peste el. IML trebuia sa explice care e diferenta intre o lovitura la cap provocata din cadere si una provocata sa zicem de o bucata de lemn cu care cineva iti da in cap. Cum au facut ei diferenta? Sa nu uitam ca tot IML, in cazul Tinu, batut pe toate partile, a sustinut ca acele rani erau de la traume suferite in dinamica accidentului. Orice profan care a vazut acele imagini si-a dat seama ca nu a fost asa.

De ce nu se ia in calcul si varianta crimei, care poate fi cel putin la fel de plauzibila? A lovit-o cineva in cap si apoi, in timp ce o ridica de jos si o consola, ii oferea un pahar de apa in care de fapt se afla otrava.  Apoi a scris in telefonul ei un SMS pe care nu l-a trimis ca sa nu se vada ora (a evitat sa scrie bilet ca in cazul Erbasu, pentru ca ieseau dubii la examene grafologice).

Ce trebuia sa spuna IML astazi era ora mortii, era foarte interesant de stiut pentru ca se putea stabili daca SMS-ul scris de Madalina Manole a fost redactat dupa se “sinucisese”. Iar daca era asa, aveam o problema. IML nu a specificat ora mortii, nici macar aproximativa. IML nu a facut decat sa constate ceea ce au spus ieri (si stiau exact) si procurorii, doar pe vorbe: Madalina a ingerat de buna voie otrava, argumentele lor fiind mai sus, trei la numar si de clasa I-a, nu de oameni pregatiti sa afle adevarul.

Din declaratiile oficiale de ieri si astazi se vede, asa cum spuneam de ieri, ca moartea Madalinei Manole ramane una dubioasa pentru ca este orchetrata de la nivel inalt. Autoritatile nu vor sa afle adevarul si de aici aceasta ceata. De la momentul zero s-a mers pe suicid, iar asta se va sustine mai departe, mereu. Nu se va afla nimic in plus. Nici ieri si nici azi nu se vorbeste de nici un suspect in acest caz, de oamenii care erau in casa, de amprentele de la fata locului, de ora mortii, de cine a adus acea sticla cu cel mai nociv insecticid in casa sau de acel sms.

Nimic. Si asa va ramane. Vor iesi in cateva saptamani analizele toxicologice, ea va fi demult rece, iar nimeni nu le va putea contrazice. IML va spune ca avea in sange Furadan, la fel ca si pe pahar. Deci, l-a baut voluntar.

Pentru mine moartea Madalinei Manole ramane una dubioasa, orchestrata, din sirul mortilor celebre  enumerate ieri. Semnalul ascunderii adevarului este varianta sinuciderii aruncata imediat la iesirea din casa mortului.

Orice om normal care gaseste pe cineva intr-o balta de sange nu se poate gandi la sinucidere, chiar daca langa un cadavru se afla un bidon cu o substanta chimica si un SMS a fost trimis la ora 2 noaptea. Cu atat mai putin Politia, care are atata experienta. Nu isi poate inchiui Politia ca acel om a primit o lovitura in cap, iar apoi criminalul a incercat sa se acopere prin diverse metode, aruncand praf in ochi cu un SMS si indicii false?

Ce se spune in presa: “Artista  a fost găsită de soţul ei lângă baie, într-o baltă cu sânge, cu capul spart. Lângă ea s-a găsit un bidon cu o substanţă chimică, pe hol mirosea puternic a această substanţă. Se merge pe varianta sinuciderii, fara sa exista suspiciuni de omor. De altfel, pe corpul artistei nu au fost gasite urme de violenta”.

Cum sa nu existe suspiciuni de omor? De unde spui asta din primele ore de ancheta, dupa ce vezi un om intr-o balta de sange? Tocmai ca exista suspiciuni. Nu trebuie exclusa nici o pista daca vrei sa afli adevarul.

Nu cred ca Politia este incompetenta. Cred ca mereu in mortile suspecte, ale caror motive nu se afla niciodata pentru ca exista niste interese, se merge pe varianta sinuciderii servita pe tava direct de autoritati, din primul moment. Asa e in Romania. Asta e scenariul. E gasit aruncat in piscina goala? Autoritatile spun dupa prima vizita: sinucidere. E gasit spanzurat in casa? Verdict din prima: sinucidere. E intr-o balta de sange in baie? Iar sinucidere. Verdictul este dat din primele momente, fara a urma caile unei anchete si fara a suferi modificari.

Sa nu uitam ca s-a mers pe varianta sinucierii si atunci cand Erbasu a fost gasit aruncat in piscina goala de la Snagov. Nici acum nu uit animatiile 3D facute de ProTV la stiri in care ni se explica intr-un mod alambicat cum cazuse Ierbasu in cap de la balcon. La fel si in cazul magnatului gasit spanzurat in vila din cartierul Baneasa. Mereu, dupa prima cercetare s-a servit declaratia ca prima ipoteza este sinuciderea. La Tinu prima ipoteza a fost accidentul, desi era clar din primul moment ca totul era cusut cu ata alba. Verdictele date de anchetatori din start au ramas finale. Insa, toate cazurile au ramas polemice si indoielnice pentru orice om care a incercat cu capul lui sa se uite cum a fost de fapt,fara sa ia servit verdictul antepronuntat al Politiei, emis prin televizor. In cazul Tinu ati vazut cat au plans la OTV fosta sotie si baiatul lui. In alte cazuri s-a tinut ciocul mic.

Sa luam cazul Michael Jackson, gasit mort. Au declarat anchetatorii dupa primele investigatii ca se merge pe varianta sinuciderii”? Nu. S-a spus asa cum este normal, atunci cand vrei sa afli cu adevarat ce s-a intamplat, ca se analizeaza toate scenariile posibile. Asta e replica normala, cinstita, corecta, logica. Era simplu la Michael: luase o supradoza de medicamente, era deprimat, obosit, avea datorii. Deci sinucidere, nu a mai suportat omul. Nu a fost asa. Autoritatile au mers de la primele declaratii pe toate pistele, nu au exclus nimic. Asa este normal in orice caz in care gasesti un om mort in casa, anchetatorii trebuie sa dea semnalul din primele declaratii ca orice e posibil. Apoi, dupa zile, autopsii, studiere de piste se poate spune: se merge pe varianta sinuciderii sau se merge pe varianta omorului sau accident etc.

La noi in Romania,  mortile suspecte se pot sesiza din start: prima ipoteza sinucerea, desi sfideaza orice bun-simt si logica. Cred ca moartea Madalinei Manole va ramane una polemica, suspecta, nu doar dupa cat de incurcat se prezinta cazul din indicii, cat si dupa modul in care autoritatile il abordeaza.

Update: Deja primele semne de cenzura apar in presa ca urmare a mortii Madalinei Manole. In articolul Bio al Madalinei Manole de pe siteul Mediafax se afla un mesaj scris de un user in care se faceau mai multe referiri la adresa mortii cantaretei, scris de o persoana care semna cu numele ‘luk’. Nu l-am citit, doar am gasit o trimitere spre el in subsolul altui articol de pe Mediafax.ro. M-am dus sa il caut acolo unde era indicat, numai ca nu era. La cateva minute distanta a disparut si mesajul care facea referire la el.

Saramago nu a fost un scriitor cunoscut pe scara larga in Romania. Poate publicul larg sa fi aflat de el daca se uita cu atentie pe genericul filmului “Orbirea”, difuzat la HBO, cu un scenariu facut dupa romanul “Eseu despre orbire” al portughezului. Normal, cartea e mult mai buna decat filmul, dar nici filmul nu e rau.

Saramago avea 87 de ani si, cu putin timp inainte sa moara, a vorbit despre criza economica prin care trece lumea acum, definind-o cape “o crima impotriva umanitatii“. Cititi aici ce am tradus pe blog, in decembrie 2008, despre acea declaratie a lui Saramago.

In anul 2003, laureatul premiului Nobel pentru Literatura si-a atras adversitatea evreilor dupa ce a scris ca “evreii din ziua de azi nu au invatat nimic de la parinti si bunici.  Traind in umbra Holocaustului, ei se asteapta sa li se ierte orice pentru ceea ce au suferit in trecut, un lucru care mi se pare abuziv“.

“Blocada israeliana de la Ramallah este facuta in spiritul nazist si seamana cu o tabara de concentrare”, a mai spus Saramago referindu-se la conflictul israeliano-palestinian.

Mihai Eminescu – Satira III (finalul)

Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece,
Va mirati cum de minciuna astazi nu vi se mai trece?
Când vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca
Numai banul îl vâneaza si câstigul fara munca,
Azi, când fraza lustruita nu ne poate însela,
Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-ati atatat arama sfâsiind aceasta tara,
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti – niste misei!
Da, câstigul fara munca, iata singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lasati macar stramosii ca sa doarma-n colb de cronici;
Din trecutul de marire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Tepes doamne, ca punând mâna pe ei,
Sa-i împarti în doua cete: în smintiti si în misei,
Si în doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!

Fiind un fisier de PowerPoint (.PPS) nu l-am putut include in articol, de aceea apasati aici pentru a-l dercarca. Se afla pe serverul Onlinesport, nu va faceti probleme de virusi.

Mai sunt si altele, uitati-va la ele. Documentul de mai sus este o selectie a celor mai bune, toate imaginile disponibile se gasesc la aceste doua linkuri, pe siteul astost.com: set 1, set 2.

Pe vremea aia facem sport de performanta si mergeam mult cu autobuzele. Fotografia cu autobuzul 300 iarna si plin de oameni mi-a trezit in cap mirosul de corpuri ude, inghesuite, dar totusi prietenoase si mai frumos mirositoare decat cele de astazi. Fotografiile cu strazile aproape fara masini mi-au adus aminte de o lume mai simpla si mai sigura in care a avea o Dacie 1310 era topul. Fotografiile cu oamenii slabi, supli, imbracati tousi decent si simplu mi se par mai frumoase decat imaginile de azi cu personaje in haine de la firma, la  volanul masinilor de lux si care cred ca asta e fericirea.

Pe vremea aia toti visam la doze de Coca Cola, masini straine si capitalism. Astazi, chiar astea ne omoara.

Voi? Pareri, mirosuri, senzatii, imagini, ganduri, amintiri?

Tanti Madonna a venit cu patru persoane aflate in spatele a diverse instrumente si cu doua femei in cor. Nu mi-am dat seama de unde au venit toate efectele digitale ale vocii ei, precum si multe alte sunete. Senzatia mea a fost ca totul era de pe cd. Un argument pro al acestui lucru a fost finalul unei melodii, cand  tot sunetul s-a taiat brusc, poate cu una sau doua secunde mai devreme decat trebuia. Un Cotabita cantand refrene tiganesti la vioara  a ramas dand din arcus degeaba, pentru ca nu se mai auzea nimic.  Madonna nu si-a putut ascunde surprinderea in acel moment, dar a fost mascata de decorul care coborase aproape complet. S-a depasit repede momentul, pe principiul sanatos “las-o asa cum a cazut”.

Cel mai fierbinte episod al concertului a fost micul tribut adus lui Michael Jackson. Acorduri din Billie Jean au electrizat atmosfera ridicand zeci de mii de maini peste cap, asa cum tanti Madonna nu a reusit sa o faca in seara asta pe propriile compozitii. A fost pentru mine o dovada ca Romania l-a iubit pe Michael si adevarul este ca melodiile lui pe boxele de concert suna fantastic. Daca tot a venit vorba de boxe, singurul plus al concertului Madonnei la Bucuresti a fost sonorizarea. Basii bagau si cea mai tare inima in fibrilatie.

Revenind la tanti Madonna, cum spuneam, aerobic cap coada. Toata stima pentru ea, se misca de nota zece si chiar  arata apetisant la varsta ei venerabila. Mai clar, adolescentii care o vedeau in clipuri acum 20 de ani si aveau erectii cu ea pe sub masa cred ca nici acum nu i-ar fi zis ‘nu’. Poate a fost singurul ei merit. Ca in bancul cu baba agatata de bara balconului la etajul 10: da’ se tine bine baba…

Cea mai controversata parte a concertului a fost cand ea a dorit sa tina o lectie de morala, de viata. De fapt, asta a fost si motivul pentru care la ora 2 noaptea am scris randurile astea pe glob, recunosc, asa putin enervat si cu baii luati.

A spus tanti Madonna: “Am fost informata ca in Estul Europei lumea nu tolereaza atat de bine minoritatile, cum ar fi tiganii sau homosexualii“. La care, tot stadionul a inceput sa fluiere si sa huiduie. Eu as invita-o pe Madonna sa mearga cateva ore pe mijloacele de transport in comun din Bucuresti si apoi sa spuna daca mai are aceste sentimente inalte si daca se va mai simti ‘like a virgin‘. Stiu un tip din Portugalia care a venit cu aceleasi texte in Romania. A doua zi a ramas fara portofel si pasaport. A admis la plecare ca fusese un idealist, iar la urcarea in avion povestea tuturor cate lucruri rele fac minoritatile din Romania. Rasist nenorocit!

As dori sa o intreb pe tanti Madonna cum sta treaba in SUA cu oamenii de culoare. De ce au fost lasati mii de negri sa se chinuie in apele aduse de Uraganul Katrina? Unde este intelegerea albilor americani pentru minoritatile lor, devenite oricum destul de majoritare? De ce trageau negrii aflati in claririle inundate de Katrina cu pistolul in elicopterele de Politie care ii pazeau sa se inece? Ar fi mai bine ca Madonna sa uite Europa de Est despre care nici nu stie unde se afla pe harta si sa aiba grija de Texasul ei, de vaci, de petrol si asa mai departe.

Cum a cantat Madonna? In afara de instrumentele de pe CD, vocea a fost in regula (daca nu era si ea inregistrata). In rest, senzatia a fost ca nu a pus suflet. Nu zic ca trebuia sa aiba sentimente adanci fata de cei aflati pe stadion, doamne fereste, dar macar sa dea o aparenta. A venit sa ia banu’ si asa a plecat. Fara bis, fara pis, brusc. Nu si-a prezentat pe nimeni din echipa, nici un instrumentist. Doar un singur dansator. A spus o data “thank you, Israel“, dupa ce un tip de culoare a calarit-o din spate intr-o scena mimata de sex pe muzica. Fantastic moment de muzica si arta!

Toate melodiile ei clasice, din anii ’80, au fost redate cu acorduri tehno, ritmuri brutale, fara nici o legatura cu originalul. Falsa de la cap la coada, cam asa s-ar putea descrie cel mai bine prestatia Madonnei la Bucuresti. Nu a cantat “Like a virgin”. Oare chiar nu se mai simte deloc?

Daca aveam oua stricate si rosii as fi aruncat pe scena. Daca plateam biletul, cred ca imi sacrificam pda-ul fara sa clipesc.

Sa mai intru in amanunte si sa spun ca nu am fost in stare sa pun mana pe o apa plata si pe ceva de mancare, trebuind dupa concert sa ma simt ca la emisiunea “I shouldn’t pe alive” de la Discovery? A trebuit  sa mananc la miezul noptii, ceea ce nu am mai facut in ultima vreme decat pe la nunti si, dupa ani si ani de zile, sa bag in mine o mizerie de la McDonalds. Nu mai intru in amanunte de supravietuire pentru ca nu are sens, am spus ceea ce era de spus pe tema organizarilor concertelor din Romania dupa Rolling Stones. Si nu s-a schimbat nimic.

Cert e ca Madonna a fost slaba. Nu ma asteptam la ceva tare, ca nu avea de unde, dar as fi apreciat macar un mic parfum al anilor ’80-’90. N-a venit, iar din pacate la sticla nu se mai gaseste. Totul e acum din plastic sau la PET. La fel ca Madonna, melodiile ei remixate pe tehno si lectiile ei de viata.

Saramago spune despre criza ca aceasta este “o crima cu sange rece impotriva oamenilor din intreaga lume, amenintati sa isi piarda banii pe care ii mai au dupe ce si-au pierdut si unica sursa de venit, locul de munca“.

“Am ajuns intr-un un punct la care nu putem scapa de senzatia apasatoare ca am atins finalul unei epoci, fara sa fim capabili sa discernem ce si cum va urma“.

Conform lui Saramago, “lumea este martora avansului economic fulminant al puterilor financiare, aflate in cursa de a cuceri multi, si mai multi bani, folosindu-se de mai multa putere, legal sau ilegal, curat sa murdar, prin metode curate sau criminale aflate la dispozitie“.

Laureatul Premiului Nobel a acuzat mass media, pe care o vede “complice cu bancherii, politicienii, companiile de asigurari si marii speculatori, adica aceia care in ultimii 30 de ani au raspuns cu aroganta detinatorilor intelepciunii absolute“.

Saramago i-a acuzat pe administratorii si persoanele cu drept executiv din companii pentru “aducerea deliberata la faliment in scopul de a se bucura de sumele imense ocoperite autoritatile fiscale, platite din banii platitorilor de taxe”.

El a adus aminte ca lista crimelor impotriva umanitatii nu include numai genocidul, lagarele mortii, tortura, crimele prin selectie, foametea deliberata sau contaminarea in masa. “In cazul crizei financiare este de asemenea o crima impotriva umanitatii, iar criminalii sunt foarte cunoscuti, au nume si prenume, merg cu limuzinele atunci cand vor sa joace golf si sunt atat de siguri pe ei incat nici nu iau in calcul varianta sa se ascunda“.

“Acesti criminali pot fi luati prin surprindere foarte usor, dar cine are curaj sa tarasca aceasta gasca de banditi la tribunal? Am fi foarte recunoscatori pentru asta. Ar fi un semn ca nu totul este pierdut pentru oamenii cinstiti“, incheie Saramago.

Pantofii de la Bagdad

Despre conferinta de presa in care un jurnalist irakian a aruncat cu doi pantofi spre Bush, Saramago crede ca “lumea, in ciuda spectacolului dezolant pe care ni-l ofera zi de zi, nu merita un Bush. Totusi, l-am avut, am suferit pana la punctul in care victoria lui Obama a fost considerata de multi ca o specie de justitie divina. Acei pantofi trebuiau sa aiba inauntru si niste picioare, iar tinta nu trebuia sa fie fata lui Bush, ci acea parte rotunda a corpului unde spatele isi schimba numele“.

In timp ce pe celelalte posturi tv romanesti era plin de muzica populara, manele si subcultura din ramasitele Revelionului 2008, TVR 1 acorda pentru a 50-a oara spatiu in direct Concertului de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. Chiar daca vizual nu asa de frumos ca anul trecut in ceea ce priveste aranjamentele florale, muzica a fost la inaltime, mereu mai frumoasa, mereu mai vie.

In timp ce la petrecerile din Romania de Revelion se aud bubuind manele pana la 6 dimineata, in timp ce Gigi Becali apare la televizor de 1 ianuarie cantand la nu stiu ce petrecere ca magarii pe camp, in timp ce prin pietele publice din toata lumea apar pe scena prefabricate ale societatii de consum, Viena da mereu startul anului prin bunul gust al unui concert de muzica atat de elitist si perfect incat te face sa te simti in Romania undeva la coada vacii.

Facand abstractie de muzica si privind pe imaginile de la televizor oamenii veniti in sala sa asculte pe 1 ianuarie Filarmonica din Viena pe viu la Musikverein iti dai seama unde se afla unii si unde ne aflam noi.

Concertul s-a incheiat traditional cu Marsul lui Radetchi precedat de Frumoasa Dunare Albastra dirijata magnific de un magician al baghetei, Georges Pretre, trecut pe la pupitrul Operei din Paris, Orchestrei Royal Philharmonic din Londra si al Orchestrei Simfonice din Viena. Frumoasa Dunare Albastra a fost dublata de un superb balet realizat chiar in sala de concert.

Nu inainte de a intona Sport-Polka a lui Josef Strauss, la care Pretre a aparut pe scena cu mingea oficiala a EURO 2008, iar in timpul desfasurarii i-a acordat cartonasul galben primului violonist, inainte ce acesta sa ii acorde lui cartonasul rosu. Toti membrii orchestrei au purtat la gat fularul rosu oficial al competitiei, in timpul Sport-Polka.

Un dirijor francez la conducerea orchestrei vieneze a creat un spectacol total, plin de rafinament, perfectiune si buna dispozitie in care nu s-a uitat promovarea sportului devenit in multe colturi ale lumii civilizate un spectacol pe masura unei Filarmonici.

Daca la Rolling Stones nu a fost apa si o jumatate de stadion putea da coltul, macar muzica a fost muzica. Spectacolul de pe scena a fost spectacol.

A venit randul unui alt concert, pe stadionul Cotroceni. Am dat de la mine Supercupa pentru armonia familiala… De data asta m-am informat exact cine a organizat, ca sa nu mai fac greseli: Music Management. In timpul concertului ma intrebam care Music si care Management pentru ca, sincer, nu vedeam nici una si nici alta.

Management a insemnat o intarziere de doua ore la portile de acces. Management a insemnat imbulzeaza la intrari ca la carne si unt inainte de 1989. Management a insemnat ture pe strazile din jurul stadionului, unele de kilometri buni, pentru a gasi intrarea corecta, nimic nefiind marcat sau indicat (singurele indicatoare erau tablagiii aflati din loc in loc cate doi, unul care sa stie sa scrie si altul sa citeasca). Management a insemnat o intarziere cu peste 30 de minte a inceputului concertului si oameni care tot intrau in acest timp, intarziati pe la cozile la carne.

Management a insemnat ca un bilet la concert pe gazon sa fie 500 RON si, mai in spate 350 RON (nu in picioare, ci pe scaune din in plastic tip ‘terasa’). La tribuna 2, undeva in spate aproape de peluze, biletul a fost 180 RON, mai mult cu 20 RON decat biletul in zona A la Rolling Stones!

Definitia Managementului in Romania: profit maxim, conditii minime.

Si acum trecem la partea de Music. Music a insemnat un ecou continuu interferat pe alocuri de niste ragete dramatice. M-am intrebat deseori daca nu cumva artistul a suferit o grava si subita problema e sanatate si trageam cu ochiul sa vad ca e bine. Nu am inteles mai nimic din versuri, totul era aproape neinteligibil mai ales textele dintre melodii in care artistul comunica cu publicul. Si, credeti-ma, limba spaniola e al doilea meu prenume.

Julio Iglesias se auzea, fara nici o exagerare, ca din canal: reverberatie, microfonie, broom. Chiar omul s-a oprit la un moment dat si a spus cinstit ca nu poate sa cante din cauza “broomului” din boxe. Totusi a perseverat si a mers mai departe.

Music a insemnat ca pe toata durata concertului cineva sa se joace la butoane si sa dea mai tare sau mai incet volumul, in functie de cererile disperate ale publicului. Miile de femei venite la concert pentru a fi, pardon de expresie, penetratate muzical de vocea frumoasa a lui Julio Iglesias au plecat acasa penetrate de o senzatie amara a unui bal de liceu in care baietii simpatici si sportivi dansau numai cu candidatele de la Miss.

De remarcat ca, in mijlocul acestui dezastru total, Julio Iglesias a mers mai departe. A cantat si a cantat cum a putut mai bine, s-a chinuit si nu s-a dat batut. Iar publicul, desi putea sa fluiere la fiecare minut, la fiecare melodie, a aplaudat frenetic pentru eforturile si incercarile artistului, dar si pentru vagile urme de muzica. Abia la final, dupa peste doua ore de supliciu, lumea a inceput sa cedeze si sa plece de pe stadion, desi Iglesias se bisase singur si incepuse sa mai repete niste melodii deja cantate poate pentru a compensa ceva.

Acesta a fost Music Management-ul de la Julio Iglesias. Un concert romantic si care se putea transforma in ceva frumos la Sala Palatului a fost transformat intr-un dezastru prin organizarea sa pe Cotroceni, acolo unde instalatia sonora a lui Julio a fost clar depasita si inadecvata.

Inainte de concert a aparut un baiat care a tinut sa faca o introducere furibunda. A vorbit fara punct si fara virgula despre Julio Iglesias si cariera sa frumoasa, in aplauzele ironice ale spectatorilor si asa ahtiati sa il vada pe artist, dupa atata intarziere, nervi si cozi la carne. La un moment dat prezentatorul a starnit rasul general cand a spus ca Julio Iglesias este un familist convins, avand opt copii… In timpul concertului, Iglesias a vrut sa demonstreze latura sa familiala. A cantat un duet cu o negresa din cor si, pe langa faptul ca in timpul melodiei punea mainile pe ea mai abitir ca pe canalul Spice Platinium, la final a sarutat-o pur si simplu pe gura. Cine nu si-ar dori o asemenea “familie”? Doar cine da Supercupa pe un concert de anti-muzica.

Pe o caldura infernala, cu o ora si jumatata inainte de intrarea pe scena a lui Rolling Stones, majoritatea punctelor de vanzare a bauturilor racoritoare de pe stadion ramasesera fara sucuri, apa si bere. Nimic. Nada. Zero. Vanzatorii ridicau tacticos din umeri si isi numarau banii in timp ce mii de oameni incercau sa gaseasca bezmetic alte puncte de la care sa isi mai cumpere ceva de baut.

In locurile in care mai ramasesera sucuri se imbulzeau (fara exagerare) mii de oameni ingramaditi intr-un grup compact, cum nu am vazut niciodata, nicaieri. Am ramas fara bautura, pe acea caldura infernala, la fel ca sute de oameni din jurul meu, pe gazon, nemultumiti si iritati. Au fost la concert romani si straini, care au ramas cu un gust amar pentru lipsa de organizare tradusa in disconfort personal major.

Multi au plecat de la concert inainte sa inceapa sau la mijlocul sau, nemaiputand indura lipsa de apa. Sotia mea a vrut sa plecam inainte de concert si am ramas acolo numai pentru ca am avut inspiratia sa ma rog de o garda de corp de langa scena pentru o sticla cu apa… Dupa ce platisem 160 RON pe bilet… Dupa concert, mii de oameni au luat cu asalt terasele si micile magazine din zona Lia Manoliu pentru un pahar cu apa devenit mai scump si mai de negasit decat o bijuterie din aur.

Rolling Stones a primit suma de 2 milioane de euro pentru acest eveniment, o cifra pe care o stiu sigur. Din estimarile mele numai din bilete orgainzatorii de la Vodafone au adunat peste 2,5 milioane de euro. Lasand la o parte sponsorii si alte venituri incasate, este clar ca a fost un succes financiar. Si nu s-au gasit bani pentru a exista bauturi racoritoare la discretie?

Ca sa puna capac unei organizari de tot amatorismul, evacuarea de pe stadion a fost lasata la voia intamplarii. Fortele de ordine nu mai erau de gasit. In loc sa se dea drumul la iesire prin toate portile stadionului, asa cum se intamplase la acces, acum mai multe erau inchise si toata lumea se imbulzea. Nimeni nu stia pe unde se iese, cei care intrasera printr-un loc incercau sa iasa tot pe acolo si, dupa ce stateau la coada, aflau la gard ca nu se poate. Se formase o coada uriasa pe gazon, iar multa lume nici nu mai avea pretentia sa mai vada lumina zilei, resemnandu-se sa stea cuminte pe iarba si sa astepte ca, eventual, sa se faca loc.

Aducem formatii bune, se platesc bani grei, se umplu stadioane, dar organizarea lasa de dorit. Cei de la Rolling Stones au cantat superb, pacat de lipsa de respect a celor de la Vodafone pentru platitorii de bilete lasati ca vitele in staul. Suntem in Romania, activeaza pe piata companii cu pretentii, mari la nivel mondial, insa amatorismul si metehnele au ramas aceleasi.