In Italia nasterea ultrasilor s-a desfasurat intr-un context politic foarte disputat. Italia arata o trasatura speciala care a atins apogeul intre al doilea razboi mondial si sfarsitul anilor 1970.Politica implica toate categoriile sociale; evenimentele sportive si culturale erau vazute ca un prilej de a-ti exprima adeziunea fata de viziunea conservatoare a lumii(care in anumite cazuri particulare poate fi considerata pro-fascista) si o viziune avand legatura cu stanga comunista.
Aceasta opozitie era evidenta de asemenea si in fotbal, in asemenea grad incat este posibil sa subliniem diferente la echipe in functie de baza sociala a suporterilor si de aria geografica unde diferitele idei politice erau mai mult sau mai putin puternice. In Milano , Milan reprezenta echipe clasei muncitoare (in special lucratorii de la cai ferate), deci era considerata de stanga, pe cand Inter era echipa clasei mijlocii din Milano si era considerata a fi mai apropiata de ideile conservatoare. De asemenea tendinta politica a unei regiuni influenta automatic majoritatea echipele importante, astfel incat in Emilia comunista echipa Bologna avea, inevitabil, suporteri cu idei de stanga, in timp ce Verona era simbolul conservatoarei regiuni Veneto.

Aceasta regula s-a aplicat chiar si primelor grupuri de suporteri, la inceputul anilor’60, organizate de anumite persoane care se ocupau de vanzarea de bilete si organizarea deplasarilor. Asa ca mai multe grupuri de suporteri ale lui Inter, organizate de Servello, reprezentantul Miscarii Sociale Italiene si respunzator de managementul echipei, erau mai apropiate de ideile conservatoare, pana in situatia in care grupul Boys a aparut din separarea unui grup de tineri suporteri care apartineau Miscarii Sociale Italiene. Niste suporteri ai lui Torino nu si-au ascuns simpatiile lor de stanga, ei afisand cateodata bannere cu sloganuri politice si adesea incepand certuri cand dadeau peste intruniri fasciste. In 1964 clubul”Fedelissimi”, sustinator al lui Torino, a atacat un miting fascist in 1964.

Intr-un context foarte politicizat, avantul tinerilor rebeli in anii’60 avand ca consecinta logica nasterea grupurilor ultra’ nu este numai o expresie a unui comportament social si cultural, ci are si o imfluenta puternica a situatiei politice.
In Anglia, subculturile stradale, conectate cu muzica rock, au contribuit la nasterea si dezvoltarea unui sistem de reguli care este baza huliganilor organizati(legatura stransa cu teritoriul, reguli de acces stricte, aparare impotriva intrusilor, comportament agresiv si asa mai departe). Aceste reguli s-au intins si in alte tari europene prin diferite canale. In Italia, unele din aceste stiluri ale tinerilor au castigat putere si importanta chiar in timpul anilor protestelor studentesti(1968-1969) si a revoltelor muncitorilor din marile uzine si au fost puternic influentate de ele. In Italia miscarea de protest nu a fost legata numai de studenti, ea includea si multi tineri muncitori. Multi tineri se intalneau in grupuri, cateodata si in mici partide, organizate pe ideile leniniste. Aceste grupuri ocupau strazile si pietele din Italia, infruntand opozitie din partea politiei si a grupurilor organizate de dreapta. Aceste grupuri(cele de stanga) controlau exact locurile de intalnire unde subcultura stradala era in floare. Asadar noile stiluri stradale si motivele politice au inceput sa se implementeze in aceste grupuri. De asemenea ,in interiorul acestor grupuri, noile subculturi importate din Anglia s-au combinat cu rebeliunea tipica varstei . Acesta a fost si cazul pentru grupurile”ultra”. Primul din aceste grupuri s-a numit “La Fossa dei Leoni” si s-a format in 1968 in Milan. Dupa aceea , Boys Inter , impreuna cu alte grupuri care si-au luat numele direct din limbajul politic (incepand cu “ultras” in 1969 la Sampdoria si continuand cu Fedayn, Vigilantes etc…).

Toate aceste grupuri erau in mod clar fascinate de modelul hooliganului englez, iar cand suporterii englezi si cei italieni se intalneau pentru un meci, aveau ocazia sa faca comparatii: primii ultrasi italieni au inceput sa se identifice cu un anumit tip de imbracaminte si cu o anumita sectiune a stadionului care automat devenea interzisa pentru ceilalti spectatori. Isi sustineau echipa cu cantece fara sfarsit pe parcursul intregii partide si se comportau violent cu suporterii rivali. Totusi, ultrasii italieni mai admirau si alt model social, cel al micilor grupurilor politice extremiste care ocupau strazile si pietele, care reprezentau un model foarte vizibil de aderenta, ardoare si duritate.
Este clar ca grupurile ultra au avut tendinta sa adopte stilul acestor grupuri politice, formandu-si propria organizatie si caracteristica structurala. Influenta poate fi vazuta in aderenta spontana a unor ultrasi la grupuri de extrema stanga, chiar daca extremistii n-au dus niciodata campanii sistematice de recrutare in stadioane. Cazul grupurilor ultra’ formate de grupuri de extrema dreapta e diferit. Acesta a fost cazul la Verona, Lazio si Inter. In aceste cazuri se pare ca Miscarea Sociala Italiana, interzisa in strazi si piete, a incercat sa preia avantajul rebeliunii anti-sociale a tinerilor suporteri din fotbal, care se adunau in peluzele stadioanelor,pentru a le influenta comportamentul. Astfel in Milano, membrii cheie in Miscarea Sociala Italiana erau fondatorii Boys Inter si in Roma era un numar foarte ridicat de extremisti de dreapta in randul ultrasilor laziali.

Era o combinatie intre o cultura a fotbalului si grupurile politice care a dat stilul special al miscarii ultra’. Aceasta miscare nu era exclusiv bazata pe comunitatea clasei muncitoare(cum erau huliganii englezi), ci reprezenta mai multe clase sociale. Miscarea ultra’ era compusa si din oameni care au experimentat violenta in masa in domeniul politicii(nu numai clasa muncitorilor ci si clasa de mijloc, nu numai partizani de dreapta, ci si de stanga)dar si de oameni care au experimentat violenta in implinirea nevoilor de zi cu zi(gastile locale).

Hiadeti acum sa examina mai in detaliu anumite caracteristici care au diferentiat grupurile italiene de cele europene in aceasta perioada. Vom vedea ca amestecul dintre sustinerea fotbalistica si activitatea politica a fost absorbit de grupurile ultra’, si acest amestec a imfluentat modul lor de a se comporta si structura lor organizatorica.

Desi grupurile ultra’ erau atrase de violenta(ca si verii lor englezi) si erau prieteni sau rivali a altor echipe urmand traditionalele prietenii sau rivalitati dintre diferitele echipe, tendinta politica a influentat aceste prietenii sau rivalitati. De exemplu, suporterii de stanga ai Bolognei au devenit ostil fata de cei de dreapta a Veronei si au devenit prieteni cu cei ai lui Milano, care le impartaseau ideile de stanga. In plus, ultrasii au adoptat direct aceleasi haine ca grupurile politice stradale: geci de camuflaj de lupta care purtau emblemele echipelor, blugi, sepci si altele, care l-au facut pe ultras sa para ca un luptator de gherila urban. In plus, in stadioanele italienesti, suporterii au inceput sa bata tobe din aluminiu similare cu farfuriile imprumutate de la demonstratii, folosindu-le pentru a insoti cantecele. Sloganurile pe care suporterii le cantau fara incetare la meciurile de fotbal erau de asemenea imprumutate din politica. Bannere si steaguri imense ,tipice pentru demonstratiile si marsurile politice, au inceput sa apara si in stadioane.
Grupurile ultra’ erau de asemenea mult mai deschise spre lumea exterioara decat grupurile de huligani; din cauza tendintei contraculturale, grupurile ultra’ acceptau un numar remarcabil de femei(absente in grupurile europene) si implicau direct activitatea membrilor, ca in recrutarea politica, intentionata pentru a creste numarul membrilor(pe langa activitatile de autofinantare). Toate aceste caracteristici subliniaza o diferenta organizatorica substantiala intre aceste grupuri din Italia in comparatie cu modelul englezesc. In timp ce englezii sau alti suporteri europeni in principal preferau o sustinere spontana, neplanuita si neorganizata dinainte(cum ar fi cantecele, spectacolele facute prin ridicarea fularelor si toate lucrurile care se puteau face in ziua meciurilor), suporterii italieni au simtit ca activitatile colaterale imprumutate din politica si facute cu scopul de a extinde si de a mari sustinerea din peluza erau o reala prioritate. Aceste activitati au creat o organizare care mergea cu mult mai departe de meciul de duminica si care implica sedinte in mijlocul saptamanii unde suporterii lucrau la crearea si punerea in practica a fluturarii steagurilor, menite pentru a atrage pe toti ceilalti suporteri din peluza
P.S. : FOTBALU SUNTEM NOI FARA NOI NU E NICI SPECTACOLUL DIN FOTBAL FOTBALUL E UN SPIRIT PE CARE PROSTI CA TINE SI CA MITICA DE LA LIGA NU O SA IL INTELEGA VREODATA