Vadim Cusnarencu

Supercupa contra anti-muzica de la Julio Iglesias

Dupa ce am dat in Vodafone pentru organizarea concertului Rolling Stones, mi-am dat seama ca am gresit de doua ori. O data am gresit pentru ca nu Vodafone a organizat acel eveniment, ci Events, grupul de telefonie fiind doar sponsor. A doua oara am gresit dupa ce am inteles ca se poate si mult, mult mai rau, asa cum a fost miercuri seara la Julio Iglesias. Concertul a fost o placere daruita sotiei mele si astfel am dat Supercupa pe Julio Iglesias… In timp ce Dinamo si Rapid se bateau in prelungiri si la loviturile de departajare, eu ma aflam la un concert organizat de Music Management (care Music? care Management?). Sanatatea urechilor mele a fost mai grav pusa la incercare decat daca as fi suportat 120 de minute injuraturile (oh, ce muzica fina!) din galeria Supercupei.

Daca la Rolling Stones nu a fost apa si o jumatate de stadion putea da coltul, macar muzica a fost muzica. Spectacolul de pe scena a fost spectacol.

A venit randul unui alt concert, pe stadionul Cotroceni. Am dat de la mine Supercupa pentru armonia familiala… De data asta m-am informat exact cine a organizat, ca sa nu mai fac greseli: Music Management. In timpul concertului ma intrebam care Music si care Management pentru ca, sincer, nu vedeam nici una si nici alta.

Management a insemnat o intarziere de doua ore la portile de acces. Management a insemnat imbulzeaza la intrari ca la carne si unt inainte de 1989. Management a insemnat ture pe strazile din jurul stadionului, unele de kilometri buni, pentru a gasi intrarea corecta, nimic nefiind marcat sau indicat (singurele indicatoare erau tablagiii aflati din loc in loc cate doi, unul care sa stie sa scrie si altul sa citeasca). Management a insemnat o intarziere cu peste 30 de minte a inceputului concertului si oameni care tot intrau in acest timp, intarziati pe la cozile la carne.

Management a insemnat ca un bilet la concert pe gazon sa fie 500 RON si, mai in spate 350 RON (nu in picioare, ci pe scaune din in plastic tip ‘terasa’). La tribuna 2, undeva in spate aproape de peluze, biletul a fost 180 RON, mai mult cu 20 RON decat biletul in zona A la Rolling Stones!

Definitia Managementului in Romania: profit maxim, conditii minime.

Si acum trecem la partea de Music. Music a insemnat un ecou continuu interferat pe alocuri de niste ragete dramatice. M-am intrebat deseori daca nu cumva artistul a suferit o grava si subita problema e sanatate si trageam cu ochiul sa vad ca e bine. Nu am inteles mai nimic din versuri, totul era aproape neinteligibil mai ales textele dintre melodii in care artistul comunica cu publicul. Si, credeti-ma, limba spaniola e al doilea meu prenume.

Julio Iglesias se auzea, fara nici o exagerare, ca din canal: reverberatie, microfonie, broom. Chiar omul s-a oprit la un moment dat si a spus cinstit ca nu poate sa cante din cauza “broomului” din boxe. Totusi a perseverat si a mers mai departe.

Music a insemnat ca pe toata durata concertului cineva sa se joace la butoane si sa dea mai tare sau mai incet volumul, in functie de cererile disperate ale publicului. Miile de femei venite la concert pentru a fi, pardon de expresie, penetratate muzical de vocea frumoasa a lui Julio Iglesias au plecat acasa penetrate de o senzatie amara a unui bal de liceu in care baietii simpatici si sportivi dansau numai cu candidatele de la Miss.

De remarcat ca, in mijlocul acestui dezastru total, Julio Iglesias a mers mai departe. A cantat si a cantat cum a putut mai bine, s-a chinuit si nu s-a dat batut. Iar publicul, desi putea sa fluiere la fiecare minut, la fiecare melodie, a aplaudat frenetic pentru eforturile si incercarile artistului, dar si pentru vagile urme de muzica. Abia la final, dupa peste doua ore de supliciu, lumea a inceput sa cedeze si sa plece de pe stadion, desi Iglesias se bisase singur si incepuse sa mai repete niste melodii deja cantate poate pentru a compensa ceva.

Acesta a fost Music Management-ul de la Julio Iglesias. Un concert romantic si care se putea transforma in ceva frumos la Sala Palatului a fost transformat intr-un dezastru prin organizarea sa pe Cotroceni, acolo unde instalatia sonora a lui Julio a fost clar depasita si inadecvata.

Inainte de concert a aparut un baiat care a tinut sa faca o introducere furibunda. A vorbit fara punct si fara virgula despre Julio Iglesias si cariera sa frumoasa, in aplauzele ironice ale spectatorilor si asa ahtiati sa il vada pe artist, dupa atata intarziere, nervi si cozi la carne. La un moment dat prezentatorul a starnit rasul general cand a spus ca Julio Iglesias este un familist convins, avand opt copii… In timpul concertului, Iglesias a vrut sa demonstreze latura sa familiala. A cantat un duet cu o negresa din cor si, pe langa faptul ca in timpul melodiei punea mainile pe ea mai abitir ca pe canalul Spice Platinium, la final a sarutat-o pur si simplu pe gura. Cine nu si-ar dori o asemenea “familie”? Doar cine da Supercupa pe un concert de anti-muzica.